SALATA PRIETENIEI: Jurnal de dubla cununie

Am amanat un pic publicarea acestui jurnal, pentru ca am vrut sa va bucuram privirea si cu cateva imagini, din multimea de fotografii pozate si daruite cu drag, de catre Alexandru si Nicoleta Eugenia, parintii Sofiei, pe care le-am reunit sub titlul: Albumul de fotografii.

Multumind parintilor duhovnici pentru ca ne-au solicitat ajutorul, multumind parintilor mirilor ca si-au crescut atat de frumos copiii care ne-au devenit fii duhovnicesti, multumind finilor pentru frumusetea copilareasca a familiilor in care traiesc si unindu-ne cu totii, parinti, miri si nasi, vocile intr-un gand si glas, multumindu-va tuturor celor care fie ca ati fost alaturi duminica de noi, fie ca din umbra ne-ati ajutat sa ducem la bun sfarsit aceste cununii, va invitam si ne rugam sa treaca dincolo de monitor, caldura, pacea, iubirea si bucuria pe care le-am simtit duminica, 6 octombrie 2013, timp de cateva ceasuri, in Biserica, printre oameni si sfinti, la doua cununii care ne-au purtat cu gandul la Nunta din Cana Galileii. Cu ajutorul Maicutei Domnului, Care a lucrat in inimile tuturor, am reusit!

Luni, 23 septembrie, parintele duhovnic ne-a intrebat daca vrem sa fim nasii de cununie pentru o familie cu patru copii. Am acceptat cu drag! Am aflat ca familia fratelui mirelui, familie cu doi copii, este si ea in cautare de nasi.

Marti, 24 septembrie apar primele ispite ce aduc cu ele teama ca nu ne vom descurca financiar, nici noi, nici mirii.

Miercuri, 26 septembrie, m-am trezit cu Inima sotiei in gand. In timp ce scriam, m-am gandit ca daca am avut inspiratie pentru asa frumoase versuri, sigur vom reusi cu ajutorul Maicutei Domnului sa cununam.

Vineri, 27 septembrie, dupa o noapte de framantari, dimineata in drum spre biserica, am hotrat sa cununam ambele familii. Am luat cu mine cateva daruri simbolice, doua carticele de rugaciuni, doua carti despre nunta si familie, si un plic in care am pus 30 de lei. Cu binecuvantarea parintelui si cu o rugaciune la biserica pentru inmultirea darurilor, am pornit la drum.

Sambata, 28 septembrie, i-am cunoscut pe fini. Pentru ca nu stiam cum vor decurge lucrurile, am stabilit ca dupa cununie sa gustam cateva fursecuri, sa ciocnim un pahar cu vin si cam atat. Ei nu aveau verighete, trebuiau sa isi cumpere. Trebuia sa cumparm lumanari, buchete de flori.

Duminica, 29 septembrie, in drum spre Sfanta Liturghie, am primit un mic dar de la Ilie, un domn pe care atunci l-am intalnit pentru prima data, sotul Alexandrei, caruia i-am povestit despre dubla cununie la care urma sa participam.

Luni, 30 septembrie, dupa cateva zile in care m-am tot gandit cum sa procedam astfel incat amintirea cununiei sa fie cat mai placuta si bucuria din timpul slujbei sa nu fie umbrita de nimic, am pornit la drum cu postarile despre nunta pe acest blog, sperand ca prin interemediul postarilor, sa intalnesc prieteni, care la fel cum stiam ca vor face rudele si prietenii nostri, sa ne intinda o mana de ajutor. Am trimis apoi mailuri pentru a afce cunoscut blogul.

Marti, 1 octombrie, Acoperamantul Maicii Domnului. Am cumparat de la biserica Mihai Voda cateva icoane, in care sunt reprezentate pe langa Maica Domnului cu Pruncul si Bunica si Strabunica lui Hristos. Fiind o icoana pe care nu o cunosteam, i-am promis Maicutei ca o voi darui catorva persoane si daca este multumita de fapta mea, sa ma ajute sa organizez placut cele doua cununii. Pentru ca tocmai trecuse ziua unei prietene, am vizitat-o la birou si am daruit cinci icoane, una ei si 4 altor foste colege, urmand ca alte 2 icoane sa ajunga a doua zi, la parintii nostri duhovnicesti. O icoana am pastrat-o eu.

Seara, finii m-au anuntat ca s-au imprumutat de bani si au reusit sa isi cumpere verighetele, Nicoleta si Alexandru mi-aU spus ca vor sa ne ajute si ei. Mihai si Cristian, doi domni care au aflat de la prieteni despre blog si dorinta noastra, m-au anuntat ca vor sa ne ajute si ei.

Miercuri, 2 octombrie, am mers la biserica sa daruiesc parintilor duhovnicesti icoanele; in biserica m-am intalnit cu Ana Maria, pe care am reintalnit-o peste doua ore la metrou, spunandu-mi ca merge la Sfantul Ciprian. Am mers impreuna, dar mai intai am trecut pe la Manastirea Stavropoleos si apoi pe la biserica Sf. Dumitru - Posta, de unde am cumparat cateva iconite si o caseta in care doream sa pun marturiile pe care urma sa le oferim nuntasilor: iconite si Acatiste cu sfintii ale caror nume le purtam, finii si noi. Asteptand sa ne inchinam la Sfantul Ciprian, ne-am imprietenit cu Constanta si Tereza, carora le-am povestit despre nunta. La fel cum a facut Ana Maria cand a aflat, au vrut si ele sa participe cu un simbolic dar. Tot in aceasta dimineata, plecand de la Sfantul Ilie, am intalnit-o pe Ioana, care si ea ne-a daruit un mic dar.

De la Sfantul Ciprian, impreuna cu Ana Maria, am trecut, in drum spre casa pe la Sfantul Spiridon si pe la Manastirea Antim, unde am umplut caseta cu Acatiste si iconite, unde Alexandru, afland pentru ce le cumparam, ne-a daruit si el cinci Acatiste.

Camelia si Florina mi-au spus sa stau linistita in privinta dulciurilor si a salatelor pentru ca se ocupa ele de pregatirea acestora.

Pana sambata 5 septembrie, ajutati de Gabriel, Geanina, Veronica, Angelica, Alexandra, Luana, Ruxandra si Florica, am completat fondurile necesare pentru cumparaturi. La fel am primit ajutor de la Cristina Elena, cea cu voce cristalina, care a aflat despre noi tot prin intermediul blogului.

Am numarat toate darurile si am inceput pregatirile: schitat meniul, cumparaturi, prepararea felurilor de mancare. Bucatarese: soacra mea, mama si soacra Florinei, Florina si cu mine.

Dis de dimineata, cu Mihaela in piata de flori de la Cosbuc, alegeam florile pentru lumanari, buchete si arnjamente de pus la Icoana Maicutei si pe mese. Vanzatorii Gelu, Maria si Ion, afland despre cununii ca sunt organizate in memoria familiei Dumitru si Maria Staniloae, ne-au acordat reduceri la flori si accesorii. Florile fiind cumparate, Mihaela a plecat spre casa sa se pregateasca ornamentele si eu m-am indreptat spre biserica la Sfanta Liturghie si fiind sambata in care a fost pomenit si pomenirea parintele Dumitru, am ramas si la Slujba Parastaselor.

Seara, in drum spre biserica, atunci cand am cumparat fructele, sotul Maurei, ne-a facut si el reducere la cumparaturi.

La biserica, cei patru fini ai nostri, proaspat spovediti, ne asteptau cuminti. Ne-au ajutat sa ducem baxurile cu sticle si in felul acesta surpriza pentru duminica a fost desconspirata, pentru ca si-au dat seama ca nu vor fi doar cateva fursecuri, vazand ca am cumparat sucuri, apa, vin si sampanie.

Am incheiat seara cu pregatirea bucatelor pentru masa de dupa cununie.

Duminica, 6 septembrie dis de dimineata, ne-am cutremurat un pic. Curatam la acea ora, de coaja, ouale fierte, pentru ca din cauza emotilor, nu puteam sa dorm.

Pe la ora 7, Mihaela m-a chemat la ea sa o ajut sa faca fundite pentru lumanari.

La 8,30, impreuna cu sotul meu am plecat spre biserica sa ducem lumanarile, buchetele si aranjamentele. Mihaela m-a sunat sa imi spuna ca a uitat sa ne dea florile de pus in piept pentru nas si miri, dar sa nu ne facem griji ca ni le aduce ea. Stiam ca merge la un concert dupa slujba (Mihaela este nepoata de preot si canta in corul Bisericii Matasari) si m-am gandit ca nu va ajunge in timp util, dar nu mi-am facut griji, pentru ca aveam destule flori si puteam improviza.

Cand am ajuns la biserica, bateau clopotele si soarele era prieten cu toata lumea (cred ca Sfantul Ilie a pus o vorba buna in urechea lui Dumnezeu, pentru noi).

Incepand cu ora 14, impreuna cu maica Ioana, Florina, Mihaela, Eugen, Camelia, Nicoleata, Daniela si Claudia (iti multumim Claudia pentru frumoasele cuvinte scrise pe blogul tau si pentru minunatele daruri pe care le-ai adus cu tine) am reusit sa aranjam intr-un mod foarte placut mesele in incaperea de langa pangar (corect este sa spun au reusit, pentru ca eu, cu multe emotii dupa mine, mai mult am vorbit decat sa fac ceva).

Un pic dupa ora 15,30 miri, nasi si nuntasi, am intrat in biserica, invitati de catre parintii duhovnici Petre si Atanasie Tanasache pentru a participa la Sfanta Taina a Cununiei, slujita cu multa dragoste duhovniceasca de catre acestia, la Biserica Parohiei Sfantul Ilie Grant.

Dupa slujba, in curtea bisericii, impreuna cu toti cei care au fost prin preajma noastra, am petrecut intr-o blanda dupaamiaza si seara de toamna, cateva ceasuri, ciocnind un pahar de vin si gustand din bunatatile puse pe masa.

Dupa vecernie, cand ultimii invitati au plecat, am stiut ca pentru toti participantii, aceasta zi va ramane in memoria tuturor, ca ziua cu foarte multe binecuvantari. O bucurie de zi, din marea Iubire a Lui Dumnezeu pentru oameni!

Duminica, 13 octombrie, asa cum se obisnuieste dupa cununie, ne-am scos finii la biserica si cu toate ca nu am imortalizat in fotografie momentul, ne va ramane vie in memorie o amintire plina de duiosie: asezati in genunchi, un sot isi tinea protector sotia pe dupa umeri si celalalt o tinea pe sotia sa de mana, imagine care ne-a impresionat pe toti cei prezenti, pentru ca dincolo de aceste mici gesturi, plutea in aer Iubirea, pe Care doar fotografia inimii poate sa o cuprinda. Dupa slujba, adunati in jurul unui pranz modest, soti si sotii, nasi, fini si copii, am simtit ca redevenim cu totii copii, povestind despre primele intalniri, despre preocuparile zilnice, despre viitoarele noastre intalniri, pentru ca de acum incolo, familiile noastre, Tudor si Popescu, doua familii din marea familie ortodoxa, se vor bucura impreuna cu toti cei dragi ai nostri, de sarbatori, in jurul numeroaselor salate prietenoase si gustoase, pentru ca vorba unui cantec: Viata e frumoasa! Cine il canta? Eeee, aceasta este o alta postare la care lucreaza nasa in colaborare cu nasul! Postare cu cantece de pe vremea nasilor!

Inchei acest jurnal de dubla cununie, dand impreuna cu nuntasii, cu multa recunostinta, Domnului, slava, pentru toate!

Albumul de fotografii, la care mai avem de adaugat cateva imagini, dupa ce le vom primi, contine: