Iubirea, prietenia si rugaciunea: comunitate si comuniune

Iubirea, prietenia si rugaciunea, muta si muntii din loc pentru ca au la baza increderea in Dumnezeu, in Maicuta Domnului, in Sfinti si in oamenii dragi..  

Ma consider un om binecuvantat si bogat pentru ca iubirea, prietenia si rugaciunea imi sunt foarte dragi, invatandu-le si exersandu-le in familie si in biserica.

Ma bucur sa stiu ca sunt nascuta din iubirea parintilor mei si renascuta din iubirea sotului, a familiei, a prietenilor si a parintilor nostri duhovnicesti, prin multa rugaciune si rabdare lucrate spre mantuirea noastra, de  fiecare data cand ratacim drumul.

Ma intristez cand vad tineri, care cu toate ca au mai multe decat aveam noi la varsta lor, nu sunt fericiti. De multe ori, noi, cei care avem acum aproape de 50 de ani, suntem de multe ori mult mai veseli, decat cei care traverseaza varsta adolescentei sau a tineretii. De multe ori, vad bunici cu varste cuprinse intre 50 si 90 de ani, care sunt si ei mai veseli decat tinerii zilelor noastre.

Cred ca este de datoria noastra, sa le indreptam pasii spre iubire, prietenie si rugaciune, pentru ca altfel, viitorul nu va arata prea colorat. Tristetea duce la depresie, depresia duce la ofilirea sufletului si ce folos daca le ai pe toate, dar sufletul iti este pustiit?!

Iubesc, am familie si prieteni, ma rog putin in fiecare zi, cer ajutorul si multumesc. Am zile colorate dar mai am si zile gri, pentru ca viata nu este deloc ceva usor. Dar stiu ca fie intr-o casa, fie intr-o biserica, mereu pot gasi un umar pe care sa plang sau un brat de care sa ma sprijin si pentru acest motiv, sunt datoare sa multumesc celor care mai inainte de mine au iubit, au avut prieteni si s-au rugat, mult sau putin in fiecare zi.

Voi purta mereu cu mine o durere, care a devenit mai usor de suportat, doar dupa ce au trecut multi ani: aceea ca mi-am pierdut fiinte dragi, inainte de a le arata cat de mult le pretuiesc. Stiu insa, ca daca voi fii fericita, de acolo de unde se afla, vor simti si ele fericirea mea, pentru ca iubirea, prietenia si rugaciunea nu cunosc frontiere de spatiu si timp.

Fara sot, familie, prieteni si parinti duhovnicesti, nimic nu sunt pentru ca fara dragoste, nimic nu este.  

" De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. "(din Epistola I a Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni, capitolul 13)