Cu dragoste, sotilor Dumitru si Maria Staniloae

in fotogrfie este d-na Lidia Staniloae

Cred din tot sufletul, ca acolo unde este o fiica, este tot neamul ei cu aceasta. pentru ca inima unei fiice iubitoare este imensa.

Cred din tot sufletul ca in neamul parintelui Dumitru si al preotesei Maria este cuprins tot neamul romanesc, la fel cum este cuprins in neamul oricarui parinte duhovnicesc.

Spre rusinea si regretul meu, cu toate ca varsta, distanta si timpul nu m-au impiedicat sa primesc binecuvantarea directa a parintelui si sa-i sarut dreapta cat timp era printre noi, acest fapt, din pacate, nu s-a intamplat.

Cred ca din cer, de langa Dumnezeu, ceata parintilor, bunicilor si stramosilor nostri, ne binecuvanteaza mereu pe toti, pentru ca parintii care iubesc mult, iubesc pe orice om ca si cum ar fi propria lor fiica, mai ales atunci cand au gustat in tinerete din amarul pierderii de copii.

Cu dragoste si recunostinta, am pornit in aceasta saptamana un nou blog, cu ajutorul caruia si in memoria bunicilor duhovnicesti ai neamului romanesc, sper sa dam o mana de ajutor celor care pornesc pe drumul casniciei, o alta cale spre mantuire, dar care trebuie sa ramana mereu pe Aceeasi Cale, trasata de Hristos.

Pentru orice tata, lumina ochilor este fiica lui. Pentru orice mama, odihna mainilor este fiica ei. Pentru toti parintii, odihna sufletului sunt copiii lor.

Toti suntem fiii si fiicele unor parinti trupesti, unii avem binecuvantarea sa fim si fiii si fiicele unor parinti duhovnicesti, dar sa nu uitam ca toti suntem fiii Lui Dumnezeu si avem datoria de a lasa in urma noastra urmasi trupesti sau duhovnicesti.

Finii sunt urmasii nostri duhovnicesti, la fel cum fiii sunt urmasii trupesti. Pentru ca vremurile sunt cum sunt, pentru ca oamenii se cam sperie de indatoririle nasilor, SALATA PRIETENIEI este o dovada ca nu este greu sa fii nas atunci cand ai prieteni buni in jurul tau, fie ca acestia sunt pe pamant sau sus in cer. 

Jurnalul de cununie pe care il voi posta saptamana viitoare, sper sa fie un exemplu si pentru alti viitori nasi de cununie. Il veti putea citi miercurea viitoare pe blog.

Ii multumesc Maicutei Domnului ca m-a ajutat sa imi respect promisiunea pe care cu un an in urma i-am facut-o prietenei noastre Victorita, cand i-am spus ca vom face o mare salata impreuna si sper ca pentru delicatetea ei, locul  sa ii fie foarte aproape de bunicii nostri duhovnicesti din cer, acolo unde este  locul tuturor pruncilor trupesti si duhovnicesti, plecati prea repede dintre noi, asa cum s-a intamplat cu Sofia, cel mai mic prunc pe care l-am prohodit in urma cu aproape o luna, cand a plecat la Dumnezeu.