Cuvinte inainte de Jurnal

„Apărătoare Doamnă, mulţumiri pentru biruinţă, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te Mireasă, purururea Fecioară!“

Incep acest Jurnal de cununie, prin a va spune ca nu stiu cu ce sa incep. De duminica, ma tot gandesc ca aceasta dubla cununie la care am participat in calitate de nasi, incepe de foarte demult. Imi vin in minte tot felul de intamplari care au conlucrat la organizarea acestui eveniment. Fiecare intamplare ma impinge in trecut spre alte intamplari. Intamplari cu multe greseli, intamplari cu multe caderi dar si cu multe ridicari, multe dintre ele petrecute cu mult timp inainte de a ma naste. 

Ne tragem toti din parinti, soti si sotii, care la randul lor se trag din alti soti si sotii, care la randul lor, ne duc cu gandul la prima familie creata de Dumnezeu: familia omului, unde sot era Adam, si sotie Eva,. care avea sarcina sa-i fie de folos sotului ei, imparatului ei.. Sarmana Eva! Din imparateasa a devenit sclava doar pentru ca s-a grabit si nu a ascultat. A fost creata de catre Dumnezeu, femeie din coasta sotului ei si apoi adusa lui Adam. Va dati seama de ce Cununie dumnezeiasca a avut parte prima familie?! Sfanta Treime in dubla calitate de Parinti si Nasi. Miri: Adam si Eva. Nuntasi: cete de ingeri si puteri ceresti. 

Si Eva, proaspata sotie, a gresit. De ani de zile ma intreb: De ce? Nu ii era de ajuns Adam?! Nu ii era de ajuns gradina din Eden?! Nu ii era suficienta dragostea dumnezeiasca?! Nu!!! Eva a vrut sa fie desteapta, sa aiba stiinta, sa cunoasca binele si raul! A gresit ?! Da!!! Pentru ca s-a grabit sa le afle ea inaintea lui Adam, uitand ca sotul ei este mai mare decat ea, fiind primul creat de Dumnezeu. A gresit si a pierdut raiul, nu pentru greseala, ci pentru nerecunoasterea greselii; va dati seama cum ar fi fost daca Eva ar fi spus: Iarta-ma, Doamne, eu am gresit!

Chiar daca a gresit, o iubesc pe Eva, pentru ca din ea ne tragem cu totii. Este stramoasa noastra, o strastra.....strabunica a neamului omenesc. A iubit-o foarte mult Dumnezeu, pentru ca era creata din Adam, prima Sa creatie omeneasca, dar supararea Lui a fost atat de mare, incat doar dupa foarte multe generatii, a iertat-o, trimitand in iad, sa o salveze impreuna cu tot neamul ei si al lui Adam, pe Hristos, Fiul si  Cuvantul Sau, Intrupat din Fecioara Maria. 

V-am scris toate acestea pentru ca altfel nu ati fi inteles de ce am pus atat de mult suflet in organizarea acestei duble cununii. 

Am vrut sa repar o greseala facuta sigur de mine si probabil si de alte femei din neamul meu: am vrut sa repar acea graba care de multe ori a stricat treaba, cum se spune in popor. Graba de a cunoaste cele ce nu sunt potrivite cu o anumita varsta a fiecaruia, graba de a pierde fecioria mintii, care de multe ori duce la pierderea fecioriei trupesti mai inainte de a primi binecuvantarea Lui Dumnnezeu. Uitandu-ma in urma, vazand cat de grei  au fost anii de dupa adolescenta, realizez acum, cat de usor ar fi fost totul, daca pastram traditia si la fel cum au facut mama, bunica si strabunicile mele, as fi pornit corect in casnicie, cu voal alb de mireasa pe cap, cu nasi ajutatori la punerea cununilor, cu ascultare de cuvinte ziditoare venite chiar de la Cuvant. In felul acesta, i-as fi fost de ajutor sotului si neamului meu. Gresind, nu numai ca nu am fost o sotie buna, dar am suferit chiar eu foarte mult. Pana cand mi-am dat seama ca nu este nimeni de vina, decat eu, ca nu am avut rabdare. 

Si tot ce am putut sa fac, a fost doar sa plang. Binecuvantarea mea a fost ca am plans intr-o biserica, in urma cu 14 ani,  in Noaptea de Inviere, prima zi dintr-o noua etapa a vietii noastre. 

Dupa 7 ani, am savarsit ceea ce trebuia sa facem de mult: ne-am cununat dupa 21 de ani de casnicie. A fost cea mai frumoasa nunta la care am participat, pentru ca a fost nunta noastra, organizata impreuna cu nasii nostri, cu ajutorul darului in avans primit de la familie. Singurul regret, a fost ca dupa cununie, nu am petrecut impreuna cu parintii mei si cu parintele duhovnic, cel care ne-a si cununat, primii fiind adormiti de ceva vreme si parintele fiind retinut la alte cununii.

Dupa alti 7 ani, adica in acest an, am devenit nasi, adica parinti duhovnicesti pentru finii nostri si putem spune ca acum avem 5 fini, adica 5 copii, pentru ca avem si un fin de botez, si 6 nepoti, pentru ca finii proaspat cununati au impreuna 6 copilasi.

Nuntile au fost precum cea din  Cana Galileii. Am simtit in timpul slujbei, in biserica, coborat tot cerul, i-am simtit aproape, bucurandu-se, pe toti cei adormiti din neamurile noastre si daca nu eram personaj ce trebuia sa fie serios, as fi topait de bucurie, precum pruncii. 

Ii priveam pe parintii duhovnicesti in timp ce slujeau, ii priveam pe miri si pe pe nas in timp ce se asezau verighetele pe deget si cununile pe cap, ii priveam pe nuntasi in timp ce ne invarteam in hora in biserica si simteam cum de la fiecare pleaca valuri de bucurie. Ma rugam Maicutei in gand, sa ma ajute sa nu plang si ii multumeam ca mi-a dat ocazia sa fac ceva pentru aceste doua familii ortodoxe, sa fac in primul rand ceva pentru familia noastra, sa fac ceva pentru mantuirea sufletului nostru. Ajutata, prin oameni chiar de Dansa, pentru ca in ziua de 1 octombrie, am rugat-o sa ma acopere si in acest an, cum a facut-o mereu, cu Acoperamantul Sau.

Cele doua cununii fiind oficiate in memoria parintelui Dumitru si a preoteasei Maria, as fi vrut sa invit la aceasta sarbatoare si pe doamna Lidia Staniloae, in primul rand pentru ca imi doresc sa o imbratisez, stiind ca in inima sa se odihnesc parintii dansei,  pe care ii simt foarte aproape de sufletul meu, dar nu am indraznit sa ii perturb intimitatea acestor zile importante pentru domnia sa.

Sunt bucuroasa si pentru ca in ultimii ani tot citind primele capitole din Sfanta Scriptura, am inteles ca toate au fost ingaduite de catre Dumnezeu doar pentru ca ne iubeste si nu vrea ca noi sa il iubim cu forta. In intelepciunea Sa, stie ca acum, loviti bine cu capul de pragul de sus, il vom vedea mult mai bine pe cel de jos, acolo unde alte cupluri, nestiutoare, asemenea noua, asteapta sa le fie cineva nasi. Noi am dat tonul, ca sa zic asa, facand doar ascultare de indemnul parintelui duhovnic. Sper ca urmand exemplul nostru si vazand ca se poate, si alte familii sa indrazneasca sa cunune tineri sau varstini pe care, din cauza saraciei, nu ii vrea nimeni ca fini. 

Salata Prieteniei este pregatita sa gazduiasca toate cererile de ajutor venite din partea viitorilor nasi si cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicutei Sale, sa gaseasca doritori de a darui mirilor, daruri in avans, pentru a putea avea cel putin minimul necesar unei cununii. Veti vedea ce minunatii am reusit sa facem cu un buget nu foarte mare, tinand cont ca la ospatul de dupa cununie, aproape 60 de persoane s-au infruptat (cine a trecut prin curtea bisericii a fost poftit la o gustare si daca din cauza emotilor am omis pe cineva, speram ca nu s-a suparat prea tare pe noi, nuntasii)

Nu stiu daca am reusit sa trimit din bucuria noastra si la voi, dincolo de monitor. Cel mai bine ar fi sa va bucurati in direct, fiind si voi nasii cuiva. Citind Jurnalul, veti vedea ca nu este chia asa de complicat.

Slava Domnului pentru toate!