Mi-am reamintit, spre vesnica lor pomenire

10 ani, 

Intre doua aceleasi Epistole,

Printre Apostoli si Evanghelii,

M-ai purtat Doamne

Sa-mi recapat privirea

Si sa-nteleg:

Fara dragoste, orice as fi,

Sunt un mare nimic!

In urma cu 10 ani, sotul Anisoarei, s-a imbolnavit de cancer, la fel de grav cum in urma cu 40 de ani, sotia lui Nicolae s-a imbolnavit de iubire. In acea perioada am inceput sa particip la Taina Sfantului Maslu.

Astazi, buni parinti, noi ii credem in Cer, unde impreuna cu alti rabdatori de cancer, parinti sau copii, indraznim sa credem ca doar se bucura.

Fara jertfa lor, nu am fi aflat cine suntem, intre cer si pamant.

Biserica, reuneste sambata, 1 noiembrie, familia din cer cu familia de pe pamant, la fel cum face de fiecare data la Sfanta Liturghie si familia adormita, impreuna cu familia treaza, se unesc cu Sfanta Treime.

La vesnica pomenire, legananad in brate colivele aromate, sa nu uitam sa multumim Domnului ca suntem rod al Iubirii Sale.

Si sa pastram momente mai lungi de tacere, poate vor sa ne povesteasca cum este pe Acolo, pe Sus

Dumnezeu sa-i odihneasca si sa  ii bucure pe toti cei adormiti!

Scrisoarea unui tată

Dragi Sfinti,

Mă știti, Sunt soțul  Anei si tatăl copiilor  noștri, Ana, Mihaela, Nicoleta, Cristina, Mihai, Ioan, Alexandru si Nicolae. Așa și-ar fi dorit să-i cheme pe ai noștri copii, mamaie și tataie. Dar Ana mea-i bolnavă și nu a fost să fie!  Spre sănătatea Anei am așternut această scrisoare și câteva versuri pe coală de hârtie și cine le găsește, dacă își doreste, și altora să scrie, nădăjduind că astfel Ana și cu mine vom deveni și noi parinți cuminți și chiar bunici.

Ieri am fost in vizită la Voi, la Patriarhie si am primit binecuvantări și multe daruri. Azi, din ele vreau să-mpart cu toti, și-n cuvinte simple să Vă multumesc pentru tot ce ne dăruiți, fie că suntem răi sau cuminți. Și sperăm că intr-o bună zi, vom fi buni părinți, cum sunt părinții copiilor din fotografie, pe care o păstram spre amintirea acestor frumoase zile, chiar dacă nu-i cunoaștem pe acești copii.

Împreună cu toți copiii, rugându-L pe Tatăl nostru, așteptăm Moșii de iarnă și Crăciunul, fiecare unde iși duce rostul.

Pe un pat de spital, un copil,  răbdător, așteaptă vindecarea, pe alt pat, o mamă așteaptă să aducă un copilaș la lumina zilei; în pragul unei biserici, un copil așteaptă să intre prin Taina  Botezului în Biserică; în băncile școlii, copiii învață despre lume și despre Dumnezeu, dorind să discearnă binele de rău; într-o casă, un copil pictează un tablou sau o icoană; in alte case, copiii așteaptă să li se întoarcă mamele sănătoase acasă si impreună cu tații să pună la fereastră ghetuțele lustruite și să impodobescă brazii.

 

Pe pereți de spital, biserici, clase și case, multe icoane și tablouri frumoase, nu numai că ne fac așteptarea mai ușoară dar ne și inspiră să trăim frumos în

viață, după ce ieșim sănătoși la minte, suflet și trup din biserică, spital, clasă sau casă, spre bucuria prietenilor și a familiilor noastre dar mai ales spre bucuria Măicuței Domnului.

 

Și de foarte multe ori, un tablou sau o icoană, în care sufletul pictorului parcă e și el prins în ramă, ne inspiră să scriem cu bucurie versuri, menite să înflăcăreze tot Universul, și din Înaltul Cerului, pe pământ să coboare Buna Vestire, Crăciunul, Schimbarea la Față, Învierea și Rusaliile, pe care să le trăim noi înșine, nu doar privindu-le în Icoane. Și mulțumit, Hristos, la adormirea mamelor și taților, să se ridice, de unde șade,  la Dreapta Tatălui,  în picioare, Fericit că în lume, Cuvântul Sau este îndeplinit, la fel cum este lucrat în Împărăție.

 

Și trăind aceste Sărbători Sfinte, culorile Timpului din  Primăvară, Vară, Toamnă și Iarnă, din frunze, flori, legume, fructe și privirile noastre, să le pictăm în Icoane și tablouri pe care să le dăruim celor dragi, alături de o poezie spre pomenirea tuturor care au lăsat, după ce au trăit frumos, în urma lor Bucuria, Dragostea, Curăția, Credința, Înfrânarea, Pacea, Blândețea, Bunătatea, Îndelungă răbdare și Facerea de bine, pe care trebuie să le lucrăm și noi așa cum se cuvine pentru a nu-i face pe ai noștrii strămoși de rușine, în Față Domnului.

Esarfa in dar pentru sora finilor nostri

E toamna, Bate vantul. Si aduce cu el daruri. Frunze care danseaza, ghinde jucause, castane fierbinti. Si esarfe. Si amintiri din adolescenta si tinerete. Si bilanturi. Si intrebari. Si cautari de raspunsuri. Si de multe ori in cautarea raspunsurilor trecem pragul unei biserici. si in fata Icoanei Maicii Domnului ne rusinam ca Dansa are naframa si noi suntem cu capul descoperit. Si de multe ori, ingenunchem in fata Icoanei, dorind sa faca Maica Domnului o mare minune in viata noastra. si ii spunem:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe Tine, Cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te  mărim.

Adica o cinstim pe Maica Domnului si dorim sa ne acopere cu dragostea Dansei.

O esarfa nu costa mult. O putem purta la gat si suntem foarte feminine, o putem purta pe cap si ne fereste de vant si de praf, o putem purta cu usurinta  in geanta si cand avem nevoie de ea ne este la indemana. Si cand nu putem sa ajungem la biserica, in fata Icoanei Maicii Domnului, ne putem ascunde sub esarfa si cateva clipe putem sa o rugam orice, la fel cum faceam cand eram mici si ne ascundeam dupa fusta mamei.

Si spre pomenirea mamelor si a bunicilor noastre care stiau sa fie si practice si feminine, va rog sa ajutati o mamica doritoare de a participa la Sfanta  Liturghie, sa traiasca. Este o femeie saraca, acum este internata in spital pentru ca are abdomenul plin cu lichid; acasa o asteapta sotul si cei doi copii si casa este plina de crapaturi. Si martea trecuta, pentru ca nu dorea sa moara necununata, femeia a fost mireasa.

Nu ar avea rost sa ii daruim fiecare ca dar de cununie cate o esarfa; dar altceva care sa o bucure putem. Si bucuria are o putere atat de mare incat poate sa o vindece si sa poarte multa vreme esarfa pe care i-o voi darui  in numele vostru.

Iar voua va daruiesc o amintire muzicala si va rog dupa ce o ascultati sau cititi sa va intoarceti la datele de contact ale miresicii noastre, pe care le-am preluat de pe site-ul Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou", 

Acolo puteti citi un articol amplu care contine si fotografii de la cununie:

Cei care doresc să sprijine familia pot lua legătura cu soțul ei, Ionel (telefon 0762.660.380).

Se pot face donaţii în contul:
RO89RZBR0000060013559391, deschis la Raiffeisen Bank, pe numele Tudor Nicoleta Cristina.

Familia are nevoie de susţinere şi pentru medicamente şi pentru alimentaţia de regim a Nicoletei. Copiii au nevoie de încălţăminte pentru iarnă. Fetiţa poartă 36-37 la picior. Băiatul, 40-41.
 

Până să se îmbolnăvească, Nicoleta muncea ca femeie de serviciu la metrou. A făcut ciroză, după ce a luat două tipuri de hepatită în urma unui tratament stomatologic. Şi-a scos câteva măsele, la un cabinet, cu ajutorul unei fundaţii. Cabinetul s-a desfiinţat între timp. Nicoleta a trecut prin câteva operaţii. I s-au scos câţiva ganglioni din burtă. În urma anesteziei a făcut ciroza, pentru că ficatul era deja afectat. Medicii i-au dat de înţeles că doar un transplant de ficat ar putea s-o salveze. 

Alte reportaje:

- din reportajul difuzat la Acces Direct, Antena1:
http://accesdirect.a1.ro/invitati/Ajut-i-s-i-salveze-mama-Cazul-cutremur-tor-i-va-tu_18167.html

- din reportajul difuzat la stirile Observator, Antena 1, ora 19.00:
http://observator.tv/social/un-cabinet-stomatologic-a-imbolnavito-de-ciroza-137268.html

Esarfa in dar- muzica si versurile

Varianta originala 1981: 
https://www.youtube.com/watch?v=-s2gauDEeHk

Varianta 2008: 
https://www.youtube.com/watch?v=AqNRdT85aJA

Cu ape de rosu-n ochi,
Valuri largi de alb,
Mov si verde zboara cald
Pe chipul tau drag,
Esarfa in dar.

Tin minte si-acum
Ne-am oprit din drum
Ce bine-mi amintesc, ce clar,
Ti-am infasurat
Esarfa in dar.

Culorile alergau,
In vant se certau
Fata toata-ti lumina
Cu albul de var,
Esarfa in dar.

Aveam optsprezece ani,
Eram Beatles fani
Si umblam in tenisi albi.
Primavara-n par
Si miros de mar.

A mai trecut de-atunci ceva,
Albul de var nu-i chiar la fel
Tu gandesti altceva
Si mai e si el.
Eu, aici, tu, acolo,
Niciodata noi.

Te mai vad, cand si cand,
El in stanga ta,
Si nu pot sa-ti spun ce gandesc
Cand la gatu-i vad
Esarfa in dar.

Cu ape de rosu-n ochi,
Valuri largi de alb,
Mov si verde zboara cald
Pe chipul tau drag,
Esarfa in dar.
Pe chipul tau drag,
Esarfa in dar...
Pe chipul tau drag...
Esarfa ïn dar...

Vreau să fiu sănătos!

Sunt multe mame și mulți tați bolnavi în întreagă lume. Și copii sănătoși sau bolnavi care așteaptă să se vindece părinții lor. Și peste noi toți, sănătoși sau bolnavi, este Dumnezeu. Dânsului să ne rugăm, eliberându-ne pentru câteva clipe inima de patimi. Și inima se eliberează de patimi prin Taina Sfintei Spovedanii. Și inima se reumple de iubire la Sfânta Liturghie și la orice Sfântă Slujbă la care rostim Rugăciunea Domnească, Tatăl nostru:

"Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Impărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui si a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!"
Vreau să fiu sănătos! La minte, la suflet şi  la trup! Doamne, ajută! 

http://daruldininimanoastra.blogspot.ro/2014/10/vreau-sa-fiu-sanatos.html

O mireasă pe patul de suferinţă are nevoie de ajutor

•  Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou"

• Viata bate moartea

Darul Iertării păcatelor

Astazi am gasit aceste Cuvinte Vii

” (…) Totuşi, nouă preoţilor, Iisus nu ne-a dat şi darul tămăduirii minunate, cum îl avea El şi cum îl dă la ... puţini dintre Sfinţi, din vreme în vreme, dar ne-a dat Darul mai mare: “Darul Iertării păcatelor”. Nu L-a Dat Ingerilor, dar L-a Dat oamenilor.
“Darul Iertării păcatelor” e mai mare decât “Darul Minunilor”, întrucât priveşte sufletul; pe când Minunile privesc de obicei trupul.
O iertare a sufletului, o curăţire a lui, uneori e o adevărată înviere din morţi, şi-i mai de preţ aceasta decât tămăduirea unui picior.
Fără “Darul minunilor” între oameni ne putem mântui, dar fară darul preoţilor, al iertării păcatelor, nimeni nu se mântuieşte. Ce n-a dezlegat preotul pe pământ, aşa rămâne: nedezlegat nici în Cer. Şi preotul nu te poate dezlega dacă nu vii să-ţi mărturiseşti păcatele. De asemenea preotul nu te poate dezlega – ca oarecum cu sila – dacă nu-ţi dai însuţi toată silinţa de-a te dezlega tu de năravurile tale rele.
“Iertarea păcatelor” însemnează şi încetarea lor.
“Iertarea păcatelor” nu înseamnă că le spovedeşti mereu şi le iei de la capăt – că iarăşi le vei spovedi. Creştinismul mai e şi chestiune de refacere a voinţei. Ne trebuie bunăvoinţa voastră – ca s-o facem voinţă; tărie de caracter şi simţire de obraz.
Oamenii umblă după făcători de minuni – fie ei şi vrăjitori. Dar vă spun că Minunea cea mai mare e înnoirea vieţii tale pe temelia ei Iisus Hristos;
E încreştinarea voinţei tale: asta-i Minunea cea mai mare, care ne stă cu adevărat la îndemână şi ni s-a dat nouă poruncă: „înviaţi pe cei morţi !” După învierea ta tânjeşte Iisus. Ce însemnează aceasta n-ar putea să ţi-o spună mai bine decât înşişi cei ce au înviat din moarte sigură, ca dintr-un vis urât.
Deci de unde începe slăbănogirea? – De la socoteala trufaşă a minţii.
I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după poruncile lui Dumnezeu, ci după capul ei, mai bine zis după păcat. Iar păcatul dă cu omul drept în plata păcatului, cum ai da cu oiştea-n gard.
Tot minte slabă dovedesc şi aceia ce nu vor să vie la ştergerea păcatelor; aceia n-au ce aştepta tămăduirea bolilor.
Ajută doctorii, dar minţii îi ajută Dumnezeu.
Dacă oamenii şi-ar potrivi purtările după Poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, şi n-ar face din Legi fărădelegi, ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar aşa, drept în ele-şi sparg capul; – şi apoi umblă plângând…
Lasă-te frate Condus de un Sfat Dumnezeiesc, că de nu, capul care n-ascultă, odată se sparge şi n-are cine-l lega.
Oare de ce vin oamenii aşa de în silă la spovedit? – Fiindcă ştiu că li se cere lepădarea de păcate; ori lor le plac mai mult păcatele decât înfrânarea de la ele.
E o poveste ştiută pretutindeni, totuşi v-o spun şi de-aci.
Ştiţi că sunt şerpi care sug lapte. Şi sunt vaci, care, odată supte de şarpe, aleargă nebune după şarpe să le sugă iarăşi.
Se întâmplă că vaca se apropie de înţărcat, dar de nărav nu înţărca, ci se duce mereu la şarpe. Şarpele îi suge sânge şi în sfârşit o muşcă. Iată prostie de vacă osândită la moarte.
Dar şi prostia omului tot la moarte-i osândită.
Toată tinereţea ta o dai dracului, şi vezi pe urmă că ai ales rău. Dar întrebare dacă-ţi mai rămân zile să le dai lui Dumnezeu şi întrebare dacă-ţi mai primeşte o grămadă de hârburi, în loc de un vas frumos, cum puteai să fii.
Aspre vorbe. Ăsta e răspunsul la întrebarea de ce nu vin oamenii la spovedanie în primăvara şi vara vieţii lor: îşi dau vlaga s-o sugă şarpele!
„In toată lumea nu găseşti un lucru mai uşor de făcut decât păcatul.
Şi iarăşi: nimic nu pricepe omul mai greu, ca: ce-i acela, păcatul? De aceea păcătuim cu uşurinţă, dar ne pocăim cu anevoie” (Ilie Miniat, „Didahii” p. 113).
Altă pricină care te împiedică de la spovedanie e că judeci preoţii;
Eşti nemulţumit de preot; iar de care-ai fi mulţumit ţi-e frică.
La unul nu te lasă păcatele lui, la altul nu te lasă păcatele tale.
Orice Duhovnic – indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină, sau chiar şi sărăcia morală – este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu, şi credincioşii n-au nici un motiv de-a-l ocoli.
Darul acesta e în atârnare de Dumnezeu, nu în atârnare de omul care-l poartă.
Prin glasul slugii Sale Dumnezeu te iartă ! LUI te mărturiseşti în faţa Altarului.
Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de-a te îndrepta.
Sunteţi nemulţumiţi de preoţi?
Dar oare ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi Cerut-aţi de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-l închinaţi slujirii lui Dumnezeu?
Credeţi că vina o poartă numai ei? – Ei sunt fiii voştri; cum i-aţi născut aşa-i aveţi, ca oameni! Ce le băgaţi de vină?
Vă trebuie preoţi mai buni? – Naşteţi-i!
Iată vă spun că tot poporul e răspunzător că nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu, mai ai împărăţiei lui Dumnezeu. Poporul îşi are, în toate privinţele, povăţuitorii care-i merită.
Repet: vă trebuie preoţi mai buni? – Naşteţi-i!
Nu mai staţi cu gânduri ucigaşe împotriva copiilor, că nu ştii în calea cărui mare “Dar” de la Dumnezeu te-ai găsit împotrivă – şi ai să dai seama – de aceea , mai bine gândiţi-vă şi rugaţi-vă Lui Dumnezeu, ca , copiii voştri să-I fie slujitori între oameni!
Iată ce spune Scriptura în privinţa aceasta: Se întreabă proorocul:
„Oare nu i-a făcut El ca să fie o singură făptură, trup şi suflet? Şi această făptură (unitatea căsătoriei) la ce năzuieşte ea? – Odrasle pentru Dumnezeu” (Maleahi 2,15).
Aceasta e Pretenţia Lui Dumnezeu de la căsătorie; – şi după atare roade tânjiţi şi voi băgând de vină celor pe care le-aţi adus.
Tămăduirea slăbănogiei neamului de-aci începe! Asta i-ar fi iertarea!

(Din: Parintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii)

Cea iubitoare

Icoana Maicii Domnului „Cea iubitoare” a Peșterilor din Pskov este prăznuită pe 21 mai și 7 octombrie.

În această icoană, Maica Domnului este zugrăvită ținând în brațe pe Pruncul Hristos, astfel încât dreapta Lui se află lângă inima ei. Hristos Își îmbrățișează Maica cu mâna dreaptă ținând-o pe sub năframă în jurul gâtului. În acest fel, atât Maica Domnului cât și Hristos ne arată blândețea, mângâierea și dragostea lor.

Maica Domnului poartă năframă. În icoane, năframa este simbolul purității. În această icoană, năframa Născătoarei de Dumnezeu cade pe umeri, acoperind trupul Pruncului Hristos, simbolizând dragostea pură de mamă.

Pe năframă și pe mantie sunt pictate stele ce reprezintă pururea fecioria Maicii Domnului. Fiecare stea are forma Sfintei Cruci cu patru puncte. Centrul stelei fiind reprezentat printr-un pătrat. Reprezentarea stelelor sub forma unor cruci cu patru puncte simbolizează cele patru zări iluminate de Hristos Care a venit în lume prin intermediul Preasfintei Născătoare.

Veșmântul Maicii Domnului este pictat albastru. Albastrul simbolizează cerul, taina și viața duhovnicească.

Hristos este pictat fiind copil, dar purtând haine de adult și un brâu din fire de aur în jurul taliei și peste umărul stâng. Firele de aur sunt ca razele de soare, pentru că Hristos este Soarele Dreptății, Dătătorul de Lumină.

Născătoarea de Dumnezeu „Cea iubitoare” ne învață să ne comportăm unii cu alții cu blândețe și dragoste. Ea dorește ca noi să înțelegem că blândețea nu este slăbiciune, blândețea arată puterea dragostei.

Hristos ne învață și ne poruncește să ne iubim: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Luca 10, 27)

Mai multe informatii:http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/icoana-maicii-domnului-cea-iubitoare-pesterilor-din-pskov

Iubirea, un musafir discret

Iar mai mare dintre acestea este dragostea

1.	De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2.	Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3.	Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4.	Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5.	Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6.	Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7.	Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8.	Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9.	Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10.	Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11.	Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12.	Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13.	Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

din Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap.13

http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=13

Pr. Dumitru Staniloae: Lectii de iubire

 

 http://www.doxologia.ro/video/parinti-duhovnicesti/pr-dumitru-staniloae-iubirea-desavarsita#

http://www.doxologia.ro/video/clipuri/parintele-dumitru-staniloae

http://www.doxologia.ro/autor/parintele-dumitru-staniloae