Rugaciune pentru parintele duhovnic

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, care pe desfrânatul şi pe tâlharul i-ai primit, primeşte şi rugăciunea mea pentru robul Tău duhovnicul meu (Numele) ales de Tine să poarte povara păcatelor mele în faţa Ta, aşa precum Tu porţi povara lumii întregi în faţa Tatălui Ceresc. Iartă-i toate greşelile lui pentru dragostea şi jertfa stăruitoare, ca să pun început bun de pocăinţă, eu oaia rătăcita. Cercetează-l degrabă şi vezi nevoile lui. Vindecă-l de toată boala şi de toată întinăciunea trupească şi de slăbiciunea firii celei căzute. Izbăveşte-l de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de tot răul şi ispitele ce i-au venit pentru păcatele mele. Sporeşte-i înţelepciunea, îndelunga-răbdare, liniştea, pacea şi mulţumirea sufletească. Înmulţeşte-i puterea, sporeşte-i blândeţea şi purtarea de grijă şi împlineşte toate cele de folos lui. Dă-i minte luminată şi pricepere sfântă care pogoară de la Tine, Împăratul Luminilor. Bine-sporeşte în el Doamne şi dăruieşte-l sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău. Amin (metanie).

Împărate Ceresc Mângâietorule, deschide stavila cerului şi plouă peste duhovnicul meu (Numele) belşug de har şi bogată milă. Pogoară-te asupra lui, odihneşte-te în el pururi şi ravarsă peste el mulţimea îndurărilor Tale. Amin. (metanie)    

Maica Domnului, acoperă cu atotputernicul tău Acoperământ pe robul tău, duhovnicul meu, (Numele) şi roagă-te Bunului Dumnezeu să-l miluiască pentru rugăciunile tale. Izbăveşte-l de toată ispita trupească şi sufletească, curăţeşte-l, tămăduieşte-l, întăreşte-l şi sănătate deplină dăruieşte-i. Amin (metanie).     

Cuvioase Părinte Siluane roăga-te Domnului să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (Numele) pentru rugăciunile tale. (metanie).     

Cuvioase Arsenie cel Mare roagă-te Domnului să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (Numele) pentru rugăciunile tale. (metanie).    

Cele nouă puteri cereşti, Sfinţi români, Mucenici şi Muceniţe, Cuvioşi şi Cuvioase, rugaţi-vă Domnului să mântuiască şi să miluiască pe duhovnicul meu (Numele) pentru rugăciunile voastre (metanie). Amin.

http://www.dervent.ro/rugaciuni.php?cID=cat-rugaciuni-trebuinta&rID=00018-RUGACIUNE_PENTRU_DUHOVNIC

Despre strabunici

Uneori, copiii isi petrec copilaria alaturi si de strabunici sau straunchi si stramatusi. Fapt din ce in ce mai rar in zilele noastre. Din cand in cand, pentru intarirea credintei, ii intalnim sau aflam despre dansii. Toti au nume frumoase, de sfinti si de poveste: Gheorghe, Ioan, Sandu, Nicolae, Tiberiu, Valeriu, Vasile, Eugenia, Maria, Ecaterina, Leontina, Balasa, Smaranda, Alexandrina, Niculina, Elisabeta. Unii dintre dansii inca mai sunt printre noi, altii au trecut la cele vesnice dupa ce si-au vazut stranepotii. Slava Domnului!

Dupa cum observati, in Icoana care va intampina la intrarea pe blog, apare si Strabunica Domnului nostru Iisus Hristos:. Aflam despre Dansa din Sinaxarul zilei de 25 iulie:

Sfânta Ana, care prin harul lui Dumnezeu deveni bunica dupa  trup a Domnului Nostru Iisus Hristos, se tragea din neamul lui Levi, ultima nascuta a marelui Preot Matan  si a sotiei  sale Maria, care mai aveau alte doua fete : Maria si Sovi.  Cea mai mare, Maria, s-a casatorit la Betleem si a nascut pe Salomi moasa.  Sovi s-a casatorit si ea la Betleem si a nascut pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezatorul.  Ana s-a cununat cu inteleptul Ioachim din Galileia si a nascut pe Maria Prea Sfânta Maica Domnului. Astfel Salomea, Elisabeta si Maica Domnului erau verisoare iar dupa descendenta sa trupeasca Domnul Nostru era var de gradul doi al Sfântului Ioan Inaintemergetaorul. 

Dupa ce a nascut pe Maica Domnului, pe care Dumnezeu o rostuise ca  cea mai sfânta din neamul omenesc, singura atât de curata ca sa primeasca in ea pe Mântuitorul lumii, si dupa ce a incredintat copilul la Templu, la vârsta de trei ani, ca o ofranda pura si neprihanita, Sfânta Ana si-a petrecut restul vietii sale in post, rugaciune si faceri de bine celor lipsiti, asteptând sa se indeplineasca ceea ce promisese Dumnezeu. Si-a dat sufletul in pace in mâinile lui Dumnezeu la vârsta de 69 de ani.  Sfântul Ioachim a murit la vârsta de 80 de ani ; dar nu se stie care dintre cei doi a murit mai întii. Singurul lucru pe care ni l-a transmis Traditia Bisericii este ca Prea Sfânta Maica Domnului isi pierduse deja parintii la vârsta de 11 ani pe când era inca in Templu. 

Intr-un cimitir din Bucuresti, la baza crucii, pe o placa comemorativa, se pot citi urmatoarele cuvinte: "In memoria bunicilor, unchilor si a matusilor noastre, care ne-au facut copilaria fericita".

De fiecare data cand trec pe acolo, de fiecare data cand plec de la Sfanta Liturghie, imi amintesc ca dragostea este o facere de familie. si ii multumesc Domnului ca avem in jurul nostru prieteni, care de-a lungul timpului ne-au devenit atat de apropiati, de parca suntem din aceeasi familie. "De parca", asa gandeam alta data. Chiar suntem din aceeasi familie! 

M-au invatat strabunicii Sandu, Gheorghe, Nicolae, pe care ii iubesc foarte mult, la fel cum ii iubesc pe  strabunicii nostri directi. Dumnezeu sa ii odihneasca! Cuvintele dansilor, par a fi desprinse dintr-o lectie de viata:

Fiecare avem strastrastrastrastrastra...mosi. Mergand cu gandul in urma, se formeaza un arbore genealogic atat de mare, care trece la un moment dat prin Familia Lui Hristos, ajungand si mai departe la familia lui Noe si depasind potopul din urma, oprindu-se la familia lui Adam. Adam si Eva, barbat si femeie, om dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu: Tatal , Fiul si Sfantul Duh.

Omul are minte, are cuvant, are suflet. Purtate de trup.

Trupul omului ar trebui prin suflet si minte sa-si cunoasca, sa-si formeze si sa-si foloseasca inima, mainile, picioarele, gura, cuvintele doar pentru a  lucra si a raspandi "dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege"

Din pacate, de multe ori punem trupurile noastre la alta treaba. "adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, inchinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora".

Strabunicii nostri obisnuiau sa  stea la sfat cu Dumnezeu. Isi faceau prin post, rugaciune, cercetarea constiintei si marturisirea pacatelor, curat in suflet si in minte. Isi opreau trupul pentru cateva ore de la treaba si citeau Psaltirea si alte Sfinte Scripturi. De acolo, invatau cum sa-si traisca viata corect. Unii dintre ei, nu aveau nevoie sa citeasca. Aveau inimile, mintile si sufletele atat de curate, incat Duhul Sfant le vorbea direct, devenind parinti duhovnicesti pentru numeroase familii.

Strabunicii nostri, nu se asezau la masa fara binecuvantare, fara rugaciune. Inchinau painea inainte de a o frange. Nu le era teama de casa si curtea plina de copii. Erau cu masura si dreapta socoteala in tot ce lucrau si la sfarsitul lucrului, multumeau Lui Dumnezeu, la fel cum la inceputul lucrului Ii cereau prin rugaciune ajutorul. "In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh!"Amin!", "Doamne, ajuta!", "Slava Domnului!" erau cuvinte nelipsite din vocabularul dansilor. 

Strabunicii nostri erau bucuria strabunicelor noastre. Si semanau atat de bine cu tatii lor, care erau asemenea Tatalui nostru.

Cati dintre noi mai stim Tatal nostru?! Cati dintre noi il rostim in fiecare zi?! Cati dintre noi ii pomenim pe strabunici?! 

Toti cei care am avut si inca mai avem dor si dragoste fata de stramosi.

Sa spunem impreuna Tatal nostru si sa-L rugam pe Dumnezeu sa pomeneasaca in Imparatia Sa, numele dansilor, pe fiecare dupa cum il afla, viu sau adormit. 

Gheorghe, Ioan, Sandu, Nicolae, Tiberiu, Valeriu, Vasile, Eugenia, Maria, Ecaterina, Leontina, Balasa, Smaranda, Alexandrina, Niculina, Elisabeta.

Pomelnicul asteapta si numele strabunicilor vostri. Dumnezeu sa ii bucure pe toti cu Slava Sa!

Si noi sa participam , pentru noi si pentru dansii, la Sfanta Liturghie, amintindu-ne cat mai des de tot ce avem de la Tatal nostru si rugandu-l sa ni le daruiasca mereu:

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ; pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Cand aveti timp, cautati, cititi sau ascultati aceste cuvinte de multumire. Ne reamintesc cine suntem de unde venim si spre ce ne indreptam:

Acatistul de multumire, Slava lui Dumnezeu pentru toate !

 Condacul 1 

Imparate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricaciune, Tu tii in dreapta Ta toate cararile vietii omenesti cu puterea proniei Tale celei mantuitoare. Iti multumim pentru binefacerile Tale cele aratate si cele ascunse, pentru viata pamanteasca si pentru cerestile bucurii ale Imparatiei Tale. Arata-ne si de acum mila Ta, celor ce cantam: Slava Tie, Dumnezeule in veci!

Icosul 1

Venit-am pe lume prunc slab si neajutorat, dar Ingerul pazitor a intins aripi luminoase, ocrotind leaganul copilariei mele. Dragostea Ta straluceste de atunci peste toate cararile mele, in chip minunat calauzindu-ma catre lumina vesniciei. Cu slava s-a aratat, din prima zi si pana acum, darurile Proniei Tale cele imbelsugate. Iti multumesc si iti strig cu toti cei care te cunosc pe Tine:

Slava Tie, Celui ce m-ai chemat la viata,

Slava Tie, Celui ce mi-ai aratat frumusetea lumii,

Slava Tie, Celui ce ai deschis inaintea mea cerul si pamantul ca pe o carte a vesnicei intelepciuni,

Slava Tie, pentru vesnicia ce se arata in lumea cea vremelnica,

Slava Tie, pentru milele Tale cele aratate si cele ascunse,

Slava Tie, pentru fiecare suspinare in incercarile mele,

Slava Tie, pentru fiecare pas al vietii, pentru fiecare clipa de bucurie.

Slava Tie, Dumnezeule in veci!

Condacul al 2-lea

Doamne, ce bine e sa fii oaspetele zidirii Tale: vantul bine inmiresmat, muntii care tind spre cer, apele ca niste oglinzi nemarginite in care se rasfrang aurul razelor si curgerea lina a norilor. Intreaga fire sopteste tainic, toata e plina de mangaiere, pasarile si dobitoacele poarta pecetea iubirii Tale. Binecuvantat este pamantul cu frumusetea cea degrab trecatoare care desteapta dorul de vesnicul locas unde intru nestricacioasa frumusete se aude cantarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea

M-ai adus in viata aceasta ca intr-un rai preasfant. Am vazut cerul ca un potir albastru si adanc, in azurul caruia canta pasarile, am ascultat fosnetul linistitor al padurii si susurul dulce - glasuitor al apelor, m-am infruptat din roadele bine inmiresmate si dulci, ca si din mierea cea parfumata. Ce bine e la Tine pe pamant si cata bucurie sa fii oaspetele Tau!

Slava Tie, pentru praznicul vietii;

Slava Tie, pentru buna mireasma a lacramioarelor si a trandafirilor;

Slava Tie, pentru felurimea cea desfatata a roadelor si a seminelor;

Slava Tie, pentru stralucirea de giuvaer din roua diminetii;

Slava Tie, pentru surasul desteptarii scaldate in lumina;

Slava Tie, pentru frumusetea zidirii mainilor Tale;

Slava Tie, pentru viata veacului acesta, prevestitoare a celei ceresti;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Condacul al 3-lea

Prin puterea Sfantului Duh imprastie mireasma orice floare, tainica adiere de parfum, gingasa alcatuire de culori, frumusetea Celui Mare intru cele smerite. Lauda si cinste Facatorului de viata Dumnezeu, Cel Care a incununat tarina cu aurul spicelor si cu azurul albastrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliti-va si-I cantati Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Cat de minunat esti in sarbatoarea primaverii, cand se trezeste la viata toata faptura si noi strigam cu bucurie catre Tine: Tu esti Izvorul vietii, Tu esti Biruitorul mortii!

Mangaiate de lumina lunii si de cantecele privighetorilor stau vaile si codrii in vesminte de nunta. Intreaga lume e mireasa Ta si ca pe Mirele ei vesnic te asteapta. Daca iarba campului astfel o imbraci, pre noi, oare cum ne vei preschimba in veacul Invierii ce va sa fie? Cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor straluci?

Slava Tie, Celui ce ai scos dintru intunecimile pamantului felurite culori si gusturi si miresme;

Slava Tie, pentru zidirea cea primitoare si bogata in mangaiere;

Slava Tie, ca ne-ai inconjurat cu mii si mii de fapturi;

Slava Tie, pentru adancul intelepciunii Tale, care si-a pus pecetea peste intreaga lume;

Slava Tie, cu evlavie sarutam urmele pasilor Tai nevazuti;

Slava Tie, Celui ce ai aprins inaintea noastra lumina cea stralucitoare a vietii vesnice;

Slava Tie, pentru nadejdea vietii nestricacioase, nepieritoare, desavarsite;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Condacul al 4-lea

Cu cata dulceata ii indestulezi pe cei ce se gandesc la Tine, ce Facator de viata este Cuvantul Tau cel Sfant! Mai placuta decat untdelemnul si mai dulce decat fagurii este impreuna - grairea cu Tine. Rugaciunea adusa Tie prinde viata si se inaripeaza: cu ce cutremur se umple sufletul si cat de marete si pline de talc par atunci viata si faptura toata! Unde nu esti Tu - acolo este pustiu. Unde esti Tu - acolo e bogatia sufletului, acolo se revarsa, ca un suvoi de apa vie, cantarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Cand se lasa inserarea pe pamant si se asterne linistea aducand vremea odihnei si a somnului obstesc, paletele stralucitoare inchipuite de norii poleiti cu aurul amurgului imi par a fi camara Ta. Foc si porfira, aur si azur graiesc proorocind despre frumusetea negraita a cerestilor Tale salasuri si cu glas de praznuire striga:

Slava Tie, in ceasul tihnit al inserarii,

Slava Tie, Celui ce ai revarsat asupra lumii adanca pace,

Slava Tie, pentru raza de ramas bun a soarelui care apune,

Slava Tie, pentru darul somnului odihnitor,

Slava Tie, pentru bunatatea vadita in intuneric, prin lumina pe care o tesi in inimile noastre,

Slava Tie, pentru rugaciunile smerite ale sufletului pazit de inger,

Slava Tie, pentru desteptarea fagaduita in bucuria vesnicei zile neinserate,

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Condacul al 5-lea

Nu sunt cumplite viforele vietii pentru acela in al carui suflet straluceste faclia focului Tau. Imprejur-vreme rea si intuneric, groaza si urlet de vijelie; iar sufletul lui e PACE si LUMINA: acolo e HRISTOS! Si inima canta: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Vad cerul Tau stralucitor de stele. O, cat esti de bogat si cate lumini ai! Prin razele indepartatilor luminatori ma priveste vesnicia; Sunt asa mic si neinsemnat, dar cu mine este Domnul si pretutindeni sunt pazit de dreapta Lui cea iubitoare.

Slava Tie, pentru necontenita Ta purtare de grija;

Slava Tie, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus in cale;

Slava Tie, pentru dragostea rudelor, pentru daruirea prietenilor;

Slava Tie, pentru blandetea dobitoacelor care-mi slujesc;

Slava Tie, pentru clipele luminoase ale vietii mele ;

Slava Tie, pentru bucuriile limpezi ale inimii;

Slava Tie, pentru fericirea de-a trai, de-a ma nevoi si de-a contempla;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

  Condacul al 6-lea 

Cat esti de maret si de apropiat intru cumplita suflare a furtunii, cum se vadeste atotputernicia mainilor Tale in serpuirea fulgerelor orbitoare: minunata este maretia Ta. Glasul Domnului peste campii si in fosnetul codrilor, glasul Domnului in purcederea tunetelor si ploii, glasul Domnului peste ape multe. Laudat fii in vuietul muntilor care scuipa foc. Tu scuturi pamantul ca pe un vesmant; Tu inalti pana la cer valurile marii. Lauda Tie, Celui ce ai smerit trufia omeneasca, facand sa se inalte strigat de pocainta: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ca fulgerul cand lumineaza camarile ospatului si dupa el par jalnice toate facliile, asa ai stralucit si tu in sufletul meu, fara de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar dupa lumina ta de fulger, ce palide, intunecate si firave pareau aceste bucurii... Sufletul meu nazuieste spre Tine!

Slava Tie, culme a celor mai inalte visuri omenesti;

Slava Tie, pentru setea noastra nepotolita dupa impartasirea cu Dumenezeu;

Slava Tie, Celui ce ai aprins in noi un dor mai mare de cele ceresti decat de cele pamantesti;

Slava Tie, Celui ce faci din noi fii ai luminii invesmantandu-ne cu cele mai gingase raze ale Tale;

Slava Tie, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor intunericului si ai sortit tot raul nimicirii;

Slava Tie, pentru descoperirile Tale;

Slava Tie, pentru fericirea de a Te simti si a vietui cu Tine;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Condacul al 7-lea

In sanul minunatei simfonii care ne infasoara cu bogatele ei armonii se face auzita chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul Imparatiei ce va sa fie in dulceata cantarilor, in minunatele acorduri ale suntetelor, in simtirea inalta din glasuirea lor, in stralucirea lucrarii artistului. Orice adevarata frumusete ne poarta sufletul spre Tine, ca o puternica chemare, facandu-ne sa inaltam cu glas de sarbatoare cantarea: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Cu pogorirea Sfantului Duh, Tu luminezi si faci sa rodeasca arta pictorilor, inspiratia poetilor, gandirea savantilor. Cu puterea cunoasterii de sus patrund ei legile Tale, luminandu-le adancul intelepciunii Tale de Ziditor. Lucrarile lor si fara de voie Te marturisesc: O, cat de mare esti in operele lor, cat esti de mare in omul pe care Tu l-ai facut!

Slava Tie, Celui ce Ti-ai aratat puterea in legile ce carmuiesc zidirea;

Slava tie, ca toata faptura e plina de legile pe care i le-ai randuit;

Slava Tie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tau;

Slava Tie, pentru ceea ce cu intelepciune ne-ai ascuns;

Slava Tie, pentru geniul mintii omenesti;

Slava Tie, pentru puterea de-a lucra cele de folos;

Slava Tie, pentru limbile de foc ale inspiratiei;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Condacul al 8-lea

Cat de apropiat esti de noi in ziua bolii! Tu Insuti cercetezi pe cei bolnavi, Tu Insuti te apleci spre patul celui suferind. Si inima lui sta de vorba cu Tine. Tu luminezi sufletul cu pace in vremuri grele, de patimiri si scarbe, Tu trimiti ajutor neasteptat. Tu mangai, Tu cercetezi cu dragoste si mantui, Tie iti inaltam cantare: Aliluia!

Icosul al-8 lea

Cand, prunc fiind, Te-am chemat cu intelegere pentru prima oara, mi-ai implinit rugaciunea si mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului Tau. Atunci am inteles ca Tu esti bun si fericiti sunt cei care alearga la Tine. Am inceput a Te chema din ce in ce mai des, iar acum strig:

Slava Tie, Celui ce plinesti cererea pentru cele bune,

Slava Tie, Celui ce veghezi necontenit asupra mea,

Slava Tie, Celui ce tamaduiesti neputintele si scarbele pentru trecerea vindecatoare a timpului,

Slava Tie, Celui ce sigur stii sa ingadui sa fim prigoniti pe nedrept,

Slava Tie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neinlocuit si tuturor le daruiesti viata de veci,

Slava Tie, Celui ce faci nepieritor tot lucurul cel inalt si bun,

Slava Tie, Celui ce ne-ai fagaduit reintalnirea cea dorita cu cei de aproape ai nostri adormiti intru nadejdea Invierii,

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Condacul al 9-lea

De ce zambeste tainic toata faptura in zilele de praznic? De ce atunci se revarsa in inima o minunata usurare, fara asemanare cu cele si insusi vazduhul devine altar si biserica purtatoare de lumina? E adierea harului Tau, e stralucirea Taborului, cerul si pamantul canta atunci lauda: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cand m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminandu-mi sufletul cu umilinta, atunci una din razele Tale nenumarate a cazut asupra inimii mele, si ea s-a facut purtatoare de lumina, fier in vapaie: am privit chipul Tau tainic si neapropiat.

Slava Tie, Celui ce ai preschimbat viata noastra cu faptele bunatatii;

Slava Tie, Celui ce ai pecetluit cu negraita dulceata fiecare din poruncile Tale;

Slava Tie, Celui ce Te salasluiesti in chip nevazut acolo unde adie buna mireasma a milostivirii;

Slava Tie, Celui ce ne-ai trimis nereusite si scarbe , ca sa ne intoarcem ochii spre suferinta celorlalti;

Slava Tie, Celui ce ai pus mare rasplata in insasi fapta buna;

Slava Tie, Celui ce primesti avantul spre cele inalte;

Slava Tie, Celui ce invalui cu iubirea mai presus de toate;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Condacul al 10-lea

Un lucru prefacut in pulbere nu se alcatuieste iara din aceasta, dar Tu invii pe cei a caror constiinta s-a stins si intorci la frumusetea cea dintai sufletele ce o pierdusera fara nadejdea de a o mai dobandi. Cu TINE nimic nu e cu neputinta de indreptat. Tu esti cu totul DRAGOSTE. Tu esti Cel ce pe toate le zidesti si Cel ce iarasi dai VIATA.

Pe Tine te laudam cantand: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Dumnezeul meu, Cel ce cunosti caderea ingerului trufas al zorilor, mantuieste-ma cu harul Tau, nu ma lasa sa ma indepartez si sa ma indoiesc de Tine. Ascute auzul meu, ca sa aud in toate clipele vietii mele glasul Tau tainic si sa-ti strig, iubitorule de oameni:

Slava Tie, pentru minunatele potriviri de intamplari pe care le-a randuit pronia Ta;

Slava Tie, pentru presimtirile daruite de har;

Slava Tie, pentru povetele glasului tainic;

Slava Tie, pentru descoperirile din vis si din trezie ale cuviosilor Tai;

Slava Tie, Celui ce zadarnicesti planurile nefolositoare;

Slava Tie, Celui ce ne trezesti prin suferinte din betia patimilor;

Slava Tie, Celui ce smeresti spre mantuire trufia inimii;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Condacul al 11-lea

Prin lantul de gheata al veacurilor simt suflul fierbinte al dumnezeirii Tale si dragostea Ta de oameni. Tu esti aproape, sorocul vremurilor se apropie. Vad Crucea Ta: ai indurat-o pentru mine. In pulbere se asterne duhul meu inaintea Sfintei Cruci: aici e biruinta iubirii si a mantuirii, aici nu inceteaza in veci lauda: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Fericit cel care va cina in Imparatia ta, insa Tu m-ai impartasit inca de pe pamant cu aceasta fericire, de fiecare data cand mi-ai intins cu dreapta Ta dumnezeiasca Trupul si Sangele Tau, iar eu, mult pacatosul, am primit Sfintele Taine si am simtit iubirea Ta cea negraita si mai presus de fire.

Slava Tie, pentru puterea harului Tau cel necuprins si de viata facator;

Slava Tie, Celui ce ai inaltat Biserica Ta ca adapost lumii ostenite;

Slava Tie, Celui ce ne-ai nascut a doua oara prin apele cele de viata facatoare ale Botezului;

Slava Tie, caci Tu intorci celor ce se pocaiesc neprihanirea crinilor;

Slava Tie, adanc nesecat al iertarii;

Slava Tie, pentru paharul vietii si pentru painea bucuriei vesnice;

Slava Tie, Celui ce ne-ai ridicat spre cer;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Condacul al 12-lea

De multe ori am privit cum se rasfrangea Slava Ta pe chipurile celor raposati. Cum straluceau de nepamanteasca frumusete si bucurie, cat de nematerialnice pareau trasaturile lor: cu adevarat era praznicul fericirii si al odihnei in sfarsit atinse; tacerea lor striga spre Tine. In ceasul sfarsitului lumineaza si sufletul meu, cel care striga: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Ce inseamna laudele mele inaintea Ta ! Eu nu am auzit cantarea heruvimilor - aceasta este partea sufletelor inalte - dar stiu cum te slaveste firea. Am privit iarna cum, sub tacerea lunii, intreg pamantul iti aduce tihnita rugaciune, invesmantat in haina alba, stralucind de nestematele zapezii. Am vazut cum se bucura de Tine soarele care rasare si-am auzit corurile pasarilor slavoslovind. Am auzit cum fosnesc codrii, canta vanturile si apele susura cu taina despre Tine, am auzit cum Te propovaduiesc cetele luminatorilor prin miscarea pe care le-ai randuit-o, cu intelepciune pe nesfarsitele intinderi.

Ce e lauda mea ! Firea este ascultatoare, iar eu nu sunt. Atata cat traiesc si vad dragostea Ta, ravnesc sa-Ti multumesc, sa ma rog Tie si sa strig:

Slava Tie, Celui ce ne-ai aratat lumina,

Slava Tie, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adanca, nemasurata si dumnezeiasca,

Slava Tie, Celui ce ne umbresti cu lumina, cu cetele sfintilor si ingerilor Tai,

Slava Tie, Preasfantule Parinte, Care ne-ai chemat sa dobandim Imparatia Ta,

Slava Tie, Duhule Sfinte, Soare De-Viata-Facator al veacului ce va sa vina;

Slava Tie, Fiule al lui Dumnezeu, incepatura a mantuirii noastre;

Slava Tie, pentru toate, Treime Dumnezeiasca si Preabuna;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Condacul al 13-lea

O, Preabuna si De-Viata-Facatoare Treime, primeste multumire pentru toate milele Tale si ne arata vrednici de binefacerile Tale ca, inmultind talantii care ne-au fost incredintati, sa intram in vesnica bucurie a Domnului nostru cantand cantare de biruinta: Aliluia !

Acest Condac se zice de trei ori.

Apoi se zice Icosul 1: Venit-am pe lume... si Condacul 1: Imparate al veacurilor...

Familia Slavilă

Doi oameni bolnavi de cancer, Gabriela şi Mircea. O postare pe facebook, Cei care doresc sa ajute, gasesc toate datele de contact in postare.

Mi-am reamintit, spre vesnica lor pomenire

10 ani, 

Intre doua aceleasi Epistole,

Printre Apostoli si Evanghelii,

M-ai purtat Doamne

Sa-mi recapat privirea

Si sa-nteleg:

Fara dragoste, orice as fi,

Sunt un mare nimic!

In urma cu 10 ani, sotul Anisoarei, s-a imbolnavit de cancer, la fel de grav cum in urma cu 40 de ani, sotia lui Nicolae s-a imbolnavit de iubire. In acea perioada am inceput sa particip la Taina Sfantului Maslu.

Astazi, buni parinti, noi ii credem in Cer, unde impreuna cu alti rabdatori de cancer, parinti sau copii, indraznim sa credem ca doar se bucura.

Fara jertfa lor, nu am fi aflat cine suntem, intre cer si pamant.

Biserica, reuneste sambata, 1 noiembrie, familia din cer cu familia de pe pamant, la fel cum face de fiecare data la Sfanta Liturghie si familia adormita, impreuna cu familia treaza, se unesc cu Sfanta Treime.

La vesnica pomenire, legananad in brate colivele aromate, sa nu uitam sa multumim Domnului ca suntem rod al Iubirii Sale.

Si sa pastram momente mai lungi de tacere, poate vor sa ne povesteasca cum este pe Acolo, pe Sus

Dumnezeu sa-i odihneasca si sa  ii bucure pe toti cei adormiti!

Scrisoarea unui tată

Dragi Sfinti,

Mă știti, Sunt soțul  Anei si tatăl copiilor  noștri, Ana, Mihaela, Nicoleta, Cristina, Mihai, Ioan, Alexandru si Nicolae. Așa și-ar fi dorit să-i cheme pe ai noștri copii, mamaie și tataie. Dar Ana mea-i bolnavă și nu a fost să fie!  Spre sănătatea Anei am așternut această scrisoare și câteva versuri pe coală de hârtie și cine le găsește, dacă își doreste, și altora să scrie, nădăjduind că astfel Ana și cu mine vom deveni și noi parinți cuminți și chiar bunici.

Ieri am fost in vizită la Voi, la Patriarhie si am primit binecuvantări și multe daruri. Azi, din ele vreau să-mpart cu toti, și-n cuvinte simple să Vă multumesc pentru tot ce ne dăruiți, fie că suntem răi sau cuminți. Și sperăm că intr-o bună zi, vom fi buni părinți, cum sunt părinții copiilor din fotografie, pe care o păstram spre amintirea acestor frumoase zile, chiar dacă nu-i cunoaștem pe acești copii.

Împreună cu toți copiii, rugându-L pe Tatăl nostru, așteptăm Moșii de iarnă și Crăciunul, fiecare unde iși duce rostul.

Pe un pat de spital, un copil,  răbdător, așteaptă vindecarea, pe alt pat, o mamă așteaptă să aducă un copilaș la lumina zilei; în pragul unei biserici, un copil așteaptă să intre prin Taina  Botezului în Biserică; în băncile școlii, copiii învață despre lume și despre Dumnezeu, dorind să discearnă binele de rău; într-o casă, un copil pictează un tablou sau o icoană; in alte case, copiii așteaptă să li se întoarcă mamele sănătoase acasă si impreună cu tații să pună la fereastră ghetuțele lustruite și să impodobescă brazii.

 

Pe pereți de spital, biserici, clase și case, multe icoane și tablouri frumoase, nu numai că ne fac așteptarea mai ușoară dar ne și inspiră să trăim frumos în

viață, după ce ieșim sănătoși la minte, suflet și trup din biserică, spital, clasă sau casă, spre bucuria prietenilor și a familiilor noastre dar mai ales spre bucuria Măicuței Domnului.

 

Și de foarte multe ori, un tablou sau o icoană, în care sufletul pictorului parcă e și el prins în ramă, ne inspiră să scriem cu bucurie versuri, menite să înflăcăreze tot Universul, și din Înaltul Cerului, pe pământ să coboare Buna Vestire, Crăciunul, Schimbarea la Față, Învierea și Rusaliile, pe care să le trăim noi înșine, nu doar privindu-le în Icoane. Și mulțumit, Hristos, la adormirea mamelor și taților, să se ridice, de unde șade,  la Dreapta Tatălui,  în picioare, Fericit că în lume, Cuvântul Sau este îndeplinit, la fel cum este lucrat în Împărăție.

 

Și trăind aceste Sărbători Sfinte, culorile Timpului din  Primăvară, Vară, Toamnă și Iarnă, din frunze, flori, legume, fructe și privirile noastre, să le pictăm în Icoane și tablouri pe care să le dăruim celor dragi, alături de o poezie spre pomenirea tuturor care au lăsat, după ce au trăit frumos, în urma lor Bucuria, Dragostea, Curăția, Credința, Înfrânarea, Pacea, Blândețea, Bunătatea, Îndelungă răbdare și Facerea de bine, pe care trebuie să le lucrăm și noi așa cum se cuvine pentru a nu-i face pe ai noștrii strămoși de rușine, în Față Domnului.

Esarfa in dar pentru sora finilor nostri

E toamna, Bate vantul. Si aduce cu el daruri. Frunze care danseaza, ghinde jucause, castane fierbinti. Si esarfe. Si amintiri din adolescenta si tinerete. Si bilanturi. Si intrebari. Si cautari de raspunsuri. Si de multe ori in cautarea raspunsurilor trecem pragul unei biserici. si in fata Icoanei Maicii Domnului ne rusinam ca Dansa are naframa si noi suntem cu capul descoperit. Si de multe ori, ingenunchem in fata Icoanei, dorind sa faca Maica Domnului o mare minune in viata noastra. si ii spunem:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe Tine, Cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te  mărim.

Adica o cinstim pe Maica Domnului si dorim sa ne acopere cu dragostea Dansei.

O esarfa nu costa mult. O putem purta la gat si suntem foarte feminine, o putem purta pe cap si ne fereste de vant si de praf, o putem purta cu usurinta  in geanta si cand avem nevoie de ea ne este la indemana. Si cand nu putem sa ajungem la biserica, in fata Icoanei Maicii Domnului, ne putem ascunde sub esarfa si cateva clipe putem sa o rugam orice, la fel cum faceam cand eram mici si ne ascundeam dupa fusta mamei.

Si spre pomenirea mamelor si a bunicilor noastre care stiau sa fie si practice si feminine, va rog sa ajutati o mamica doritoare de a participa la Sfanta  Liturghie, sa traiasca. Este o femeie saraca, acum este internata in spital pentru ca are abdomenul plin cu lichid; acasa o asteapta sotul si cei doi copii si casa este plina de crapaturi. Si martea trecuta, pentru ca nu dorea sa moara necununata, femeia a fost mireasa.

Nu ar avea rost sa ii daruim fiecare ca dar de cununie cate o esarfa; dar altceva care sa o bucure putem. Si bucuria are o putere atat de mare incat poate sa o vindece si sa poarte multa vreme esarfa pe care i-o voi darui  in numele vostru.

Iar voua va daruiesc o amintire muzicala si va rog dupa ce o ascultati sau cititi sa va intoarceti la datele de contact ale miresicii noastre, pe care le-am preluat de pe site-ul Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou", 

Acolo puteti citi un articol amplu care contine si fotografii de la cununie:

Cei care doresc să sprijine familia pot lua legătura cu soțul ei, Ionel (telefon 0762.660.380).

Se pot face donaţii în contul:
RO89RZBR0000060013559391, deschis la Raiffeisen Bank, pe numele Tudor Nicoleta Cristina.

Familia are nevoie de susţinere şi pentru medicamente şi pentru alimentaţia de regim a Nicoletei. Copiii au nevoie de încălţăminte pentru iarnă. Fetiţa poartă 36-37 la picior. Băiatul, 40-41.
 

Până să se îmbolnăvească, Nicoleta muncea ca femeie de serviciu la metrou. A făcut ciroză, după ce a luat două tipuri de hepatită în urma unui tratament stomatologic. Şi-a scos câteva măsele, la un cabinet, cu ajutorul unei fundaţii. Cabinetul s-a desfiinţat între timp. Nicoleta a trecut prin câteva operaţii. I s-au scos câţiva ganglioni din burtă. În urma anesteziei a făcut ciroza, pentru că ficatul era deja afectat. Medicii i-au dat de înţeles că doar un transplant de ficat ar putea s-o salveze. 

Alte reportaje:

- din reportajul difuzat la Acces Direct, Antena1:
http://accesdirect.a1.ro/invitati/Ajut-i-s-i-salveze-mama-Cazul-cutremur-tor-i-va-tu_18167.html

- din reportajul difuzat la stirile Observator, Antena 1, ora 19.00:
http://observator.tv/social/un-cabinet-stomatologic-a-imbolnavito-de-ciroza-137268.html

Esarfa in dar- muzica si versurile

Varianta originala 1981: 
https://www.youtube.com/watch?v=-s2gauDEeHk

Varianta 2008: 
https://www.youtube.com/watch?v=AqNRdT85aJA

Cu ape de rosu-n ochi,
Valuri largi de alb,
Mov si verde zboara cald
Pe chipul tau drag,
Esarfa in dar.

Tin minte si-acum
Ne-am oprit din drum
Ce bine-mi amintesc, ce clar,
Ti-am infasurat
Esarfa in dar.

Culorile alergau,
In vant se certau
Fata toata-ti lumina
Cu albul de var,
Esarfa in dar.

Aveam optsprezece ani,
Eram Beatles fani
Si umblam in tenisi albi.
Primavara-n par
Si miros de mar.

A mai trecut de-atunci ceva,
Albul de var nu-i chiar la fel
Tu gandesti altceva
Si mai e si el.
Eu, aici, tu, acolo,
Niciodata noi.

Te mai vad, cand si cand,
El in stanga ta,
Si nu pot sa-ti spun ce gandesc
Cand la gatu-i vad
Esarfa in dar.

Cu ape de rosu-n ochi,
Valuri largi de alb,
Mov si verde zboara cald
Pe chipul tau drag,
Esarfa in dar.
Pe chipul tau drag,
Esarfa in dar...
Pe chipul tau drag...
Esarfa ïn dar...

Vreau să fiu sănătos!

Sunt multe mame și mulți tați bolnavi în întreagă lume. Și copii sănătoși sau bolnavi care așteaptă să se vindece părinții lor. Și peste noi toți, sănătoși sau bolnavi, este Dumnezeu. Dânsului să ne rugăm, eliberându-ne pentru câteva clipe inima de patimi. Și inima se eliberează de patimi prin Taina Sfintei Spovedanii. Și inima se reumple de iubire la Sfânta Liturghie și la orice Sfântă Slujbă la care rostim Rugăciunea Domnească, Tatăl nostru:

"Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Impărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui si a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!"
Vreau să fiu sănătos! La minte, la suflet şi  la trup! Doamne, ajută! 

http://daruldininimanoastra.blogspot.ro/2014/10/vreau-sa-fiu-sanatos.html

O mireasă pe patul de suferinţă are nevoie de ajutor

•  Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou"

• Viata bate moartea

Darul Iertării păcatelor

Astazi am gasit aceste Cuvinte Vii

” (…) Totuşi, nouă preoţilor, Iisus nu ne-a dat şi darul tămăduirii minunate, cum îl avea El şi cum îl dă la ... puţini dintre Sfinţi, din vreme în vreme, dar ne-a dat Darul mai mare: “Darul Iertării păcatelor”. Nu L-a Dat Ingerilor, dar L-a Dat oamenilor.
“Darul Iertării păcatelor” e mai mare decât “Darul Minunilor”, întrucât priveşte sufletul; pe când Minunile privesc de obicei trupul.
O iertare a sufletului, o curăţire a lui, uneori e o adevărată înviere din morţi, şi-i mai de preţ aceasta decât tămăduirea unui picior.
Fără “Darul minunilor” între oameni ne putem mântui, dar fară darul preoţilor, al iertării păcatelor, nimeni nu se mântuieşte. Ce n-a dezlegat preotul pe pământ, aşa rămâne: nedezlegat nici în Cer. Şi preotul nu te poate dezlega dacă nu vii să-ţi mărturiseşti păcatele. De asemenea preotul nu te poate dezlega – ca oarecum cu sila – dacă nu-ţi dai însuţi toată silinţa de-a te dezlega tu de năravurile tale rele.
“Iertarea păcatelor” însemnează şi încetarea lor.
“Iertarea păcatelor” nu înseamnă că le spovedeşti mereu şi le iei de la capăt – că iarăşi le vei spovedi. Creştinismul mai e şi chestiune de refacere a voinţei. Ne trebuie bunăvoinţa voastră – ca s-o facem voinţă; tărie de caracter şi simţire de obraz.
Oamenii umblă după făcători de minuni – fie ei şi vrăjitori. Dar vă spun că Minunea cea mai mare e înnoirea vieţii tale pe temelia ei Iisus Hristos;
E încreştinarea voinţei tale: asta-i Minunea cea mai mare, care ne stă cu adevărat la îndemână şi ni s-a dat nouă poruncă: „înviaţi pe cei morţi !” După învierea ta tânjeşte Iisus. Ce însemnează aceasta n-ar putea să ţi-o spună mai bine decât înşişi cei ce au înviat din moarte sigură, ca dintr-un vis urât.
Deci de unde începe slăbănogirea? – De la socoteala trufaşă a minţii.
I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după poruncile lui Dumnezeu, ci după capul ei, mai bine zis după păcat. Iar păcatul dă cu omul drept în plata păcatului, cum ai da cu oiştea-n gard.
Tot minte slabă dovedesc şi aceia ce nu vor să vie la ştergerea păcatelor; aceia n-au ce aştepta tămăduirea bolilor.
Ajută doctorii, dar minţii îi ajută Dumnezeu.
Dacă oamenii şi-ar potrivi purtările după Poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, şi n-ar face din Legi fărădelegi, ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar aşa, drept în ele-şi sparg capul; – şi apoi umblă plângând…
Lasă-te frate Condus de un Sfat Dumnezeiesc, că de nu, capul care n-ascultă, odată se sparge şi n-are cine-l lega.
Oare de ce vin oamenii aşa de în silă la spovedit? – Fiindcă ştiu că li se cere lepădarea de păcate; ori lor le plac mai mult păcatele decât înfrânarea de la ele.
E o poveste ştiută pretutindeni, totuşi v-o spun şi de-aci.
Ştiţi că sunt şerpi care sug lapte. Şi sunt vaci, care, odată supte de şarpe, aleargă nebune după şarpe să le sugă iarăşi.
Se întâmplă că vaca se apropie de înţărcat, dar de nărav nu înţărca, ci se duce mereu la şarpe. Şarpele îi suge sânge şi în sfârşit o muşcă. Iată prostie de vacă osândită la moarte.
Dar şi prostia omului tot la moarte-i osândită.
Toată tinereţea ta o dai dracului, şi vezi pe urmă că ai ales rău. Dar întrebare dacă-ţi mai rămân zile să le dai lui Dumnezeu şi întrebare dacă-ţi mai primeşte o grămadă de hârburi, în loc de un vas frumos, cum puteai să fii.
Aspre vorbe. Ăsta e răspunsul la întrebarea de ce nu vin oamenii la spovedanie în primăvara şi vara vieţii lor: îşi dau vlaga s-o sugă şarpele!
„In toată lumea nu găseşti un lucru mai uşor de făcut decât păcatul.
Şi iarăşi: nimic nu pricepe omul mai greu, ca: ce-i acela, păcatul? De aceea păcătuim cu uşurinţă, dar ne pocăim cu anevoie” (Ilie Miniat, „Didahii” p. 113).
Altă pricină care te împiedică de la spovedanie e că judeci preoţii;
Eşti nemulţumit de preot; iar de care-ai fi mulţumit ţi-e frică.
La unul nu te lasă păcatele lui, la altul nu te lasă păcatele tale.
Orice Duhovnic – indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină, sau chiar şi sărăcia morală – este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu, şi credincioşii n-au nici un motiv de-a-l ocoli.
Darul acesta e în atârnare de Dumnezeu, nu în atârnare de omul care-l poartă.
Prin glasul slugii Sale Dumnezeu te iartă ! LUI te mărturiseşti în faţa Altarului.
Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de-a te îndrepta.
Sunteţi nemulţumiţi de preoţi?
Dar oare ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi Cerut-aţi de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-l închinaţi slujirii lui Dumnezeu?
Credeţi că vina o poartă numai ei? – Ei sunt fiii voştri; cum i-aţi născut aşa-i aveţi, ca oameni! Ce le băgaţi de vină?
Vă trebuie preoţi mai buni? – Naşteţi-i!
Iată vă spun că tot poporul e răspunzător că nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu, mai ai împărăţiei lui Dumnezeu. Poporul îşi are, în toate privinţele, povăţuitorii care-i merită.
Repet: vă trebuie preoţi mai buni? – Naşteţi-i!
Nu mai staţi cu gânduri ucigaşe împotriva copiilor, că nu ştii în calea cărui mare “Dar” de la Dumnezeu te-ai găsit împotrivă – şi ai să dai seama – de aceea , mai bine gândiţi-vă şi rugaţi-vă Lui Dumnezeu, ca , copiii voştri să-I fie slujitori între oameni!
Iată ce spune Scriptura în privinţa aceasta: Se întreabă proorocul:
„Oare nu i-a făcut El ca să fie o singură făptură, trup şi suflet? Şi această făptură (unitatea căsătoriei) la ce năzuieşte ea? – Odrasle pentru Dumnezeu” (Maleahi 2,15).
Aceasta e Pretenţia Lui Dumnezeu de la căsătorie; – şi după atare roade tânjiţi şi voi băgând de vină celor pe care le-aţi adus.
Tămăduirea slăbănogiei neamului de-aci începe! Asta i-ar fi iertarea!

(Din: Parintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii)

Cea iubitoare

Icoana Maicii Domnului „Cea iubitoare” a Peșterilor din Pskov este prăznuită pe 21 mai și 7 octombrie.

În această icoană, Maica Domnului este zugrăvită ținând în brațe pe Pruncul Hristos, astfel încât dreapta Lui se află lângă inima ei. Hristos Își îmbrățișează Maica cu mâna dreaptă ținând-o pe sub năframă în jurul gâtului. În acest fel, atât Maica Domnului cât și Hristos ne arată blândețea, mângâierea și dragostea lor.

Maica Domnului poartă năframă. În icoane, năframa este simbolul purității. În această icoană, năframa Născătoarei de Dumnezeu cade pe umeri, acoperind trupul Pruncului Hristos, simbolizând dragostea pură de mamă.

Pe năframă și pe mantie sunt pictate stele ce reprezintă pururea fecioria Maicii Domnului. Fiecare stea are forma Sfintei Cruci cu patru puncte. Centrul stelei fiind reprezentat printr-un pătrat. Reprezentarea stelelor sub forma unor cruci cu patru puncte simbolizează cele patru zări iluminate de Hristos Care a venit în lume prin intermediul Preasfintei Născătoare.

Veșmântul Maicii Domnului este pictat albastru. Albastrul simbolizează cerul, taina și viața duhovnicească.

Hristos este pictat fiind copil, dar purtând haine de adult și un brâu din fire de aur în jurul taliei și peste umărul stâng. Firele de aur sunt ca razele de soare, pentru că Hristos este Soarele Dreptății, Dătătorul de Lumină.

Născătoarea de Dumnezeu „Cea iubitoare” ne învață să ne comportăm unii cu alții cu blândețe și dragoste. Ea dorește ca noi să înțelegem că blândețea nu este slăbiciune, blândețea arată puterea dragostei.

Hristos ne învață și ne poruncește să ne iubim: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Luca 10, 27)

Mai multe informatii:http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/icoana-maicii-domnului-cea-iubitoare-pesterilor-din-pskov

Iubirea, un musafir discret