 |
| sursa foto: doxologia.ro |
Anul trecut, Alexandru si Nicoleta Eugenia, cu toate ca purtau o mare durere proaspat intrata in suflet, au fost alaturi de bucuria noastra si ne-au daruit frumusetea amintirii prinsa in albumul de fotografii.
Astazi, la un an de la plecarea Sofiei, sufletele noastre se lipesc de sufletele lor, sperand ca durerea sa ii conduca spre bucurie.
Multumim celor care la ceas de rugaciune ne-au daruit aceste randuri:
Sigur în lumea asta mare
Undeva, neștiut de nimeni,
La ora aceasta din noapte,
Cu lacrimă curată
Un suflet plânge.
Îngerul îi ia lacrima
O urcă în Cer
ȘI Domnul, Bucuros,
“Buna Lacrimă!” zice.
Pentru
Ea mai zămislește
Un suflet.
Pentru Lacrima de Părinte
Cu Suflet de Maică.
Pe sufletul zămislit pentru Viață
Îl acoperă cu Dragoste,
Îl îmbrăca cu Trup
Și apoi îl Învață
Cum trebuie să Crească
Și cum să Trăiască.
Din Vacanță în Vacanță,
Într-o Secundă
Îl cheamă la El.
Sigur în lumea asta mare
Un suflet la această oră
Plânge.
Un suflet
ajunge în pântecul
Mamei.
Un suflet este eliberat
Din muncă.
Pentru Lacrima de Părinte
Cu suflet de Maică.
Trei suflete,
Un plans,
O intrare,
O ieșire.
Un triumf al Vieții
Ce minunăție!
Ce răsplată!
Ce fericire!
Pentru Lacrima de Părinte
Cu suflet de Maică.
Un suflet de Părinte,
Mamă sau
Tată sau
Copil
Asemenea cu
Măicuța Domnului.
Fotografia de mai sus insoteste acest text, preluat de pe doxologia.ro:
“Rugăciunea leagă sufletul de suflet; îl face simțitor la suferință și durere. De nu e rugăciune ori de-i puțină, n-ajungi la inima celui de lângă tine și nu i-o știi. Că numai rugăciunea te face în chip minunat văzător ai tainei lui. Departe de ai săi, Sfântul Serafim de Sarov în toată viața sa cu rugăciune primea înștiințare de la ei.
“Rugăciunea leagă sufletul de suflet; îl face simțitor la suferință și durere. De nu e rugăciune ori de-i puțină, n-ajungi la inima celui de lângă tine și nu i-o știi. Că numai rugăciunea te face în chip minunat văzător ai tainei lui. Departe de ai săi, Sfântul Serafim de Sarov în toată viața sa cu rugăciune primea înștiințare de la ei.
Iubește-i încă și
te roagă și pentru cei plecați de aici, la Domnul. E un chip înalt al iubirii,
ce n-așteaptă răsplată. Așa, întotdeauna și mult s-a rugat Părintele Serghie,
ca toți ceilalți mari bărbați duhovnicești.
Cât privește pe
cei vii, după cum am mai spus, numai prin rugăciune putem ajunge la iubirea
lor, lipsită de orice egoism, sădită în Dumnezeu, lucrând prin El și pentru
El, iar nu prin noi și pentru noi.
Pe scurt,
Părintele Serghie spune că "rugăciunea e maică născătoare de multe
odrasle ale iubirii".
(Jean-Claude
Larchet, Ține candela inimii
aprinsă. Învățătura Părintelui Serghie, Editura Sophia, pp. 99-100)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu