Cu gandul la Sofia

"Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng". Asa ne invata Sfantul Apostol Pavel in Epistola către Romani  12,5

Asa au facut parintii Sofiei ba chiar mult mai mult, pentru ca nu numai ca plangeau cu cei ce plang, ei insisi erau cei care sufereau. Anul trecut, 6 septembrie, Sofia, prunca lor de nici o saptamana, ii parasea dar ramanea in inimle lor si ale noastre. 

In octombrie, noi ne veseleam la dubla cununie si din spatele aparatului de fotografiat, parintii Sofiei erau alaturi de noi.Pentru ca suntem frati duhovnicesti, unii cu altii.Nu ne despart problemele lumesti cat ne unesc tristetile si bucuriile duhovnicesti. Mare minune!

Cu gandul la Sofia, care inseamna intelepciune, am pornit la scrierea acestui articol pe blogul nostru.

 

Si gandul mi-a zburat la Sfanta Mucenita Sofia si fiicele sale, Pistis, Elpis si Agapis care sunt praznuite pe 17 septembrie.  Pistis - credinta, Elpis - nadejde si Agapis - dragoste (in limba greaca)

Rasfoind calendarul bisericesc mi-am amintit de o alta femeie cu viata sfanta  Sfanta Cuvioasa Teodora din Alexandria. Mi-am amintit ca Teodor inseamna Darul lui Dumnezeu. 

Si Darul lui Dumnezeu m-a dus cu gandul la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Si Dansa m-a dus cu gandul la "cea dintai pacatoasa sunt eu", in loc sa incerc sa fiu dupa chipul si asemanarea Maicutei Domnului sau al Sfintelor Femei sau al mamelor, bunicilor si strabunicilor noastre.

Eu, cititorule, sunt o pacatoasa. Voi, sunteti oameni, fiecare cu tainele sale, stiute doar de Bunul Dumnezeu.

Fiind o pacatoasa, durerea nu avea cum sa ma ocoleasca. Traind printre oameni, bucuriile nu aveau cum sa imi lipseasca. Fiind o pacatoasa, multa vreme nu m-am putut bucura cu cei care se bucurau dar nu i-am judecat pe cei care puteau sa se bucure Si incet, incet, din eu, am devenit noi pentru ca eul meu are trup, suflet si minte si asa pacatoase cum sunt ele, am observat ca daca au cat de putina credinta, nadejde si dragoste, le este un pic mai bine.

In copilarie, acea vreme in care nu ma simteam o pacatoasa, in cartierul nostru, alte fete pareau a fi. Astazi acele fete sunt mame minunate, frumoase si la minte si la suflet si la trup. Au soti buni si familii frumoase si eu, o pacatoasa, ma uit cu jind la copiii lor, cand ii intalnesc in curtea bisericii. Dar in acelasi timp cu credinta, nadejde si dragoste. Si cu frica de Dumnezeu, de aceea nu mai vreau sa judec pe nimeni.

Daca si voi cititorilor va credeti pacatosi, inseamna ca sunteti pe calea cea buna. si indiferent de firea pe care o aveti,   Sfainta Cuvioasa Teodora din Alexandria, va va arata ca este posibil ca o pacatoasa sa primeasca iertare de la Dumnezeu. Daca nu aveti timp de citit, amintiti-va de talharul de pe cruce, care imediat ce si-a marturist vina cu durere in suflet, a primit fagaduinta ca va urca cu Hristos in Rai.

Luna septembrie este prima luna a anului bisericesc. La multi ani!

Pomenirea Parintilor Sfantului Ioan Botezatorul, Nasterea Maicii Domnului, Amintirea Parintilor Sfinti Drepti si dumnezeiesti Ioachim si Ana, Inaltarea Sfintei Cruci, Praznicul Zamislirii Sfantului Ioan Botezatorul, Pomenirea Sfantului Apostol  si Evanghelist Ioan, zile de dulce impletite cu zile de post, zile obisnuite in care sunt pomeniti multi alti Sfinti si Sfinte, care in viata de aici au fost casatoriti sau au trait in feciorie, impletite cu zile de sarbatoare. Toate aceste zile ne invata ceva: ca Dumnezeu vrea sa Il cunoastem, sa Il iubim, sa Ii cerem ajutorul atunci cand nu facem fata greutatilor, pentru el ne iubeste, fiind Creatorul omului. Nu e magician, nu e vrajitor. Are Minte, Cuvant si Duh Sfant. Nu are nimic rau dar tolereaza raul printre noi pentru ca raul la inceput a fost bun si il asteapta sa se schimbe in bine.

Luna septembrie da startul la iubire si toleranta, virtuti care se dobandesc la Sfantul Botez impreuna cu alte multe daruri, se pierd pe drumul vietii si se recapata in Biserica, prin Sfintele Taine. In Biserica invatam Cine este Dumnezeu, cat de mult ne iubeste Dumnezeu si cat de mult trebuie sa Il iubim si noi pe Dumnezeu. Si daca ajungem sa il iubim, ne este usor sa Il rugam cu un sincer Te rog!

Cand ne rugam pentru noi, sa ne rugam si pentru Sofia, Dumnezeu sa o odihneasca si sa ii fericeasca parintii, ajutandu-i sa aduca bucurie multa in jurul lor.

In acest an care a trecut am invatat ca intre noi si cei adormiti nu sta decat dragostea, care ne uneste. Slava Domnului!

Si am mai invatat ca daca ii pomenim cat mai des in rugaciune pe cei adormiti, nu le simtim lipsa si suntem convinsi ca nici ei nu ne duc dorul.

Toata saptamana este a noastra dar fiecare zi are randuiala ei. De luni pana vineri trudim, sambata ii pomenim pe cei care prin truda au invins si duminica ne bucuram impreuna la Sfanta Liturghie.Si ceea ce conteaza este ca simtim ca si Dumnezeu e fericit. 

In anul bisericesc trecut, ceea ce doar stiam, am simtit si noi. si nu ar fi fost corect sa tinem doar pentru noi.

Pentru ca asa cum v-am scris, cel dintai pacatos sunt eu, multumind lui Dumnezeu, ca m-a ajutat sa ma iert, gandul la Sofia m-a purtat si catre voi, cei care anul trecut ne-ati ajutat sa ne bucuram. Dumnezeu sa va rasplateasca pe fiecare, sa va sporeasca credinata, nadejdea si dragostea si sa va ierte daca simtiti ca aveti nevoie de iertare! Amin!