Radiografii pe șapte ani

Spre veșnica pomenire a tuturor părinților trupești și duhovnicești din Biserică, vii si adormiți.

În urmă cu mulți ani am văzut un film. Toamna se numără bobocii. Mi-a plăcut titlul. Boboci de tot felul îmi trec prin minte: de la cei de rață și de flori până la cei de copii. Așa eram numiți când intram în clasa întâi sau în primii ani de liceu sau facultate. Bobocii. Șapte ani de acasă. boboc un an, șapte ani în băncile școlii iar boboc un an; trei ani în băncile liceului iar boboc un an de facultate, alți ani de învățătura și o zi în care îți dai seama că după atâția ani de școală nu știi cine ești și acest fapt te doare atât de tare încât ajungi să îți dorești să fii din nou boboc la școala vieții.

În această primăvară, gutuiul din fața ferestrei era plin de boboci  roz, catifelați. Ce bucurie! În vară, doar câteva gutui micuțe promiteau să se transforme toamna în dulceață. Ce trist! Câteva gutui și o mulțime de frunze. Ce surpriză plăcută! Frunzele de gutui sunt foarte bune pentru ceai. Și frunzele de gutui au fost la începutul primăverii ca niște bobocei. Mi-am făcut un ceai, l-am îndulcit și mi-am amintit de toate curțile cu gutui prin care mi-am purtat pașii. Și am început să scriu, cu gândul la părinți și la cei care au plantat toți acești gutui, meri, peri, smochini, pruni, piersici, caiși, duzi, cireși, vișini, corcoduși, nuci, măceși, castani, brazi, stejari, tei și toți copacii care din primăvară până în iarnă ne îndulcesc cu roadele lor, și ne vindecă cu miresmele lor, ne ajută să ne ridicăm privirile spre Cer și coborându-le, să vedem toate frumusețile de flori crescute din pământ, amintindu-ne zilnic că suntem călători prin viață.

De foarte multe ori, când suntem bolnavi, apelăm la efectuarea unei radiografii. Imaginea ei, în negru și alb ne dezvăluie multe despre interiorul corpului nostru dar pentru cineva neexperimentat, nu dezvăluie nimic despre sufletul nostru. Pentru cineva experimentat, o radiografie spune mult mai mult. În primul rând, cel experimentat, vede că lipsește din ea culoarea și că boala din trup corespunde bolii din suflet. Un astfel de om e mai ceva decât un medic. E doctor. În primul rând, doctor de suflete. Uneori este psiholog. Alteori este mult mai mult decât doctor și psiholog. Este părinte, după Chipul și Asemănarea lui Dumnezeu. Sănătos la inimă, la minte și la suflet. Știe că nu este el Dumnezeu. Știe că Dumnezeu nu se supără dacă se străduiește să se apropie foarte mult de Dânsul, astfel încât la un moment dat să poată să atingă cu sufletul și cu mintea un curcubeu.

Un astfel de părinte știe când este cazul să se îmbrace în negru, când este cazul să se îmbrace în alb, când este cazul să se îmbrace în câte una sau două culori din curcubeu.

Un astfel de părinte are mereu familia plină de copii și pe toți îi iubește la fel.

Un astfel de părinte, ceartă, iartă și iubește în același timp.

Un astfel de părinte are o putere atât de mare în cuvinte și în mâini, încât poate să întoarcă din drum pe oricine și pe ce sau pe cine pune mâna, vânjoasă sau firavă, repară și vindecă.

Un astfel de părinte, tată sau mamă, acordă copiilor toată libertatea din lume, pentru că părintele acesta, însuși iubește libertatea dar în același timp, noapte de noapte și zi de zi, plânge și se roagă pentru copiii săi astfel incât aceștia să aleagă doar ce este adevărat și viu.

Un astfel de părinte știe ce ai făcut cu șapte ani în urmă dar și ce vei face peste opt ani. Pentru că iubește. Îl iubește pe Dumnezeu, își iubește aproapele și se iubește pe sine.

Un astfel de părinte nu face lucrul copilului în locul copilului dar îl învață pe copil cum să lucreze corect, astfel încât la bătrânețe, parintele să se odihnească liniștit si  copilul să nu se simtă niciodată neputincios și orfan.

Un astfel de părinte știe că în urmă cu șapte ani, tu aveai vârsta cuprinsă între o zi și o sută de ani, știe că tu încă nu erai născut, știe că tu încă sufereai, știe că tu erai deja vindecat, știe că tu încă învățai, știe că tu îi învățai și pe alții, știe că tu te bucurai de anul de miere și tu de luna de miere, știe că tu primeai cu dragoste și speranța o boală, știe că tu primeai o mare binecuvântare, știe că tu urcai o nouă treaptă, știe că tu coborai o treaptă, știe că tu te gândeai să te întorci acasă, știe că tu făceai o faptă bună, știe că tu făceai o faptă rea, știe că tu îți doreai să te schimbi în bine, știe că tu iubeai, știe că tu urai, știe tot despre toți cei pe care îi iubește. Știe tot despre fiecare copil al sau și nu judecă pe nimeni. Doar se roagă pentru fiecare, să reușească să se cunoască mai bine.

Un astfel de părinte are harul să readucă darurile copilăriei, acolo unde ele păreau pierdute definitiv.

Dacă vă recunoașteți părinții printre aceste rânduri, acum, când toamna este bogată în flori colorate în culori de curcubeu, opriți-vă din orice faceți, radiografiați-vă ultimii șapte ani, vedeți în ce culori priviți viața, cum stați cu dragostea dar mai ales cu ura, priviți-vă familia și prietenii, priviți-vă și dușmanii, dacă simțiți că îi aveți și fiți pentru câteva secunde sinceri cu voi înșivă: când va întoarceți acasă, de la școală, locul de muncă, terenul de sport, coafor, cumpărături, specatcole, plimbări, biserică, concediu, vacanță, sunteți bucuroși?

Dacă răspunsul este da și sper că toți cei care citiți aceste rânduri să vă răspundeți așa, mergeți cu o floare și un “sărut mâna” la părinții voștri, cu o lumânare aprinsă dacă dânșii sunt adormiți, sărutați-le mâinile puternice, firave și muncite sau crucile de la căpătâi și mulțumiți-le pentru ceea ce sunteți.

Dacă răspunsul este nu, mergeți cu o floare și un “sărut mână” la părinții voștri, cu o lumânare aprinsă dacă dânșii sunt adormiți, sărutați-le mâinile puternice, firave, muncite sau crucile de la căpătâi și cereți-le iertare pentru că nu ati reușit să îi faceți fericiți.

Un părinte adevărat dorește doar fericirea pentru toți copiii săi.

Un copil fericit este acel copil care în toți oamenii pe care îi întâlnește în viață, recunoaște un părinte asemenea cu tatăl și mama sa. 

Un copil fericit este un copil care își dorește, indiferent cât de mare va crește, să aibă mereu alături un părinte pe care să îl asculte și la rândul său, când devine părinte, să aibe copii ascultători.

Un copil fericit lângă alți copii fericiți, are familie, prieteni și toți sunt fericiți când îl întâlnesc pentru că fericirea unui copil este molipsitoare.

Dragul nostru, draga noastră, tu ești un copil fericit? Ai văzut vreodată un curcubeu după o ploaie, un cer senin după o furtună, un zâmbet după un plâns, un om vindecat după o boală?

Noi le-am văzut și ne dorim să le vezi și tu, pentru că nu doar am citit despre ele, le-am trăit în propriile noastre vieți. Să nu crezi dacă cineva nefericit îți spune că fericirea nu există, dorind să te convingă, 

Să nu crezi niciodată că ești singur. Ai un Înger Păzitor pe care l-ai primit în dar la Sfântul Botez, ai un Sfânt Ocrotitor al cărui nume îl porți și tu, ai familie, prieteni, o biserică aproape de casă sau aproape de drumurile pe care le parcurgi.

Ai două stări în care poți să te afli: fericit sau nefericit. Alege să rămâi fericit dacă ești și alege să devii fericit dacă nu ești, dar nu învinovăți pe nimeni pentru nefericirea ta.

Am fost un copil fericit, am crescut, am greșit, am devenit un adult nefericit. Familia și prietenii, într-un cuvânt Biserica, m-au ajutat să redevin asemenea unui copil fericit. Mi-au fost casă, spital și școală in același timp.

Sunt la câțiva pași de 50 de ani. Sunt un om fericit când mă întorc acasă. Nu mă sperie decât gândul că din neatenție aș mai putea pierde fericirea. Mă liniștește gândul că în jurul nostru, printre familie și prieteni, avem foarte mulți părinți care ne iubesc.

Bucură-te pentru noi, pentru că nu sunt singurul om care gândește așa!

Ne vom bucura cu tine dacă ești fericit sau ne vom întrista pentru tine dacă ești nefericit și știm că empatia noastră te va ajuta pentru că și noi am fost cum ești tu acum.

Unora ne-a trecut repede, altora mai greu. Ceea ce contează este că atâta timp cât trăiești, poți lupta să fii fericit.

Uneori, șapte zile sunt suficiente dacă ai părinți iubitori care să te binecuvânteze prin cuvintele și faptele lor. Alteori, dacă ai multă mândrie și crezi că te poți ferici singur, durează mai mult. 

Nădăjduiesc că după ce vei citi aceste rânduri, vei zâmbi, ele fiind scrise de un copil. Cred că te vor pune pe gânduri, fiind scrise în același timp de un adult. Dragostea, pentru că nu cade niciodată, nu te va lăsa să fii supărat pe mine, dacă ceva din ce am scris te-a durut.

Înțelepciunea neamului tău te va ajuta să rămâi sau să devii un om fericit, la fel cum ne-a ajutat și pe noi, pentru că neamul este o puternică legătură între oameni, o legătură sfântă între Cer și Pământ.

Cu drag,

Soția, mama, fiica, nora, sora, nepoata, fina, nașa, mătușa, verișoara, cumnata, prietena, femei fericite și recunoscătoare pentru Sfintele Daruri primite în Biserica Ortodoxă, pentru dragostea familiei și a  prietenilor, pentru rugăciunile părinților.

29, 30 septembrie 2014/pentru unii  / 16, 17 septembrie 2014 pentru altii,

Luni si marti pentru toti

PS. Sperăm să rămânem așa mereu. Depinde și de tine, aproapele nostru. Cu răbdare, așteptăm ca următoarea mărturisire să o scrii tu. Într-o zi, când ești fericit.

Familia crestina

Sursa: Ziarul Lumina

Autor: Psiholog Ioana Paise

Unul dintre marile daruri pe care ni le-a dat Dumnezeu este posibilitatea de a avea o familie. Să putem avea sprijin din partea cuiva, să putem împărţi bucuriile, necazurile sau situaţiile cu care ne confruntăm în viaţă.

O familie are un ciclu de viaţă al ei, cu diferite etape. Etapa de cuplu, formarea familiei, apariţia copilului mic, familia cu adolescent şi apoi etapa în care tânărul se desprinde de familia de origine. În toate aceste etape, membrii unei familii sunt ca un „tot“ unitar, ca degetele care formează împreună o mână. Dacă un deget păţeşte ceva, întreaga mână este afectată. Foloseşti mai mult celelalte degete pentru a putea compensa nevoia.

Astfel este şi cu familia. Membrii ei sunt interdependenţi. Schimbarea sau o modificare din viaţa unuia dintre ei provoacă o schimbare în întreg sistemul familial. De aceea, dacă vreţi ca ceva să stea diferit în familia voastră, produceţi voi o schimbare, cât de mică, şi o modificare se va produce în întreaga familie. Fie că este ceva din viaţa copilului vostru, al soţiei sau al soţului ce vă doriţi să fie diferit, nu mai aşteptaţi ca celălalt să facă ceva. Acţionaţi voi în acea direcţie şi veţi avea o reacţie pe care apoi o poate urma o alta.

Mare este bucuria într-o familie în care pe toţi membrii ei îi uneşte dragostea pentru Dumnezeu. Liniştea şi pacea vor domni în acea familie, ceea ce este fundamental pentru o viaţă frumoasă. Părinţii sunt cei care pot orienta paşii copiilor lor spre a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi spre a se apropia de El. Acesta fiind cel mai important lucru, toate celelalte vin apoi în viaţa lui. Astfel încât, dacă astăzi nu v-a ascultat copilul vostru, a luat un calificativ sau o notă mică la şcoală, nu a mâncat tot din farfurie să fie motive care să vă îngrijoreze mai puţin decât dacă nu vrea să se roage sau nu merge cu bucurie la biserică.

Încă de mic, din familia de origine, viitorul adult îşi formează obişnuinţele pe care apoi le va avea pe parcursul întregii vieţi. Formaţi-i copilului vostru obişnuinţe de viaţă creştină. Mergeţi împreună la biserică, măcar duminica, la Sfânta Liturghie, o dată pe săptămână, faceţi seara împreună o rugăciune, faceţi semnul Sfintei Cruci înainte şi după masă. Pas cu pas, zi după zi, vor fi lucruri pe care apoi le veţi încadra cu uşurinţă în viaţa voastră de familie şi pe care copiii de acum şi viitorii adulţi le vor face în propriile familii.

Aşa cum îţi educi copilul, educi, în mare parte, şi pe copilul copilului tău. Noi toţi plecăm din familiile din care ne-am născut cu reguli de viaţă pe care le aplicăm pentru că ne-am obişnuit cu ele.
 

Cred că fiecăruia dintre voi vi s-a întâmplat să faceţi un lucru pentru că aşa îl făcea şi mama sau tata, chiar dacă el se poate face şi diferit. Aşa v-aţi obişnuit. Învăţaţi-i pe copiii voştri să aibă obişnuinţe sănătoase, pe placul şi spre bucuria lui Dumnezeu.  

Rolul esențial al mamei

Preluat de pe doxologia.ro 

A fi mamă e o slujire, iar cea dintâi condiție a slujirii credincioase este abnegația. Mama adevărată, credincioasă chemării sale, nu spune: „Iată fiul meu, pe care l-am născut pentru mine însămi”; ea gândește: „Iată un om care s-a născut în lume pentru binele lumii”. Ce va fi pruncul acesta? (Lc. 1, 66) – întreabă pământul, Cerul și iadul, aplecându-se asupra leagănului acestei făpturi slabe. Răspunsul depinde în mare măsură de educație, iar educația - de mamă.  

De începutul educației depind multe: în orientarea dată copilului în primii ani de viață se ascunde embrionul activității lui viitoare. Primii ani ai copilului se află însă în mâinile mamei. Și, într-adevăr, în acești ani cine poate să înlocuiască pentru copil mama? Tatăl? Dar tatăl n-are nici destulă înclinație, nici destulă vreme, nici destulă răbdare, pe când mama are toate acestea din plin.

Nimeni nu își dă seama atât de bine ca mama ce fire are copilul, care sunt punctele tari și punctele slabe ale caracterului său, ce se poate face cu temperamentul lui. Nimeni nu știe mai bine decât mama până unde poate merge severitatea și până unde poate merge îngăduința, nimeni nu stăpânește mai bine decât ea arta de a stârni în copil dorința de a cunoaște, de a-i atrage atenția, de a-i da învățături practice.

Nimeni, afară de mamă, nu e în stare să facă această mlădiță să crească așa cum trebuie. Cea mai mare înrâuire care există în relațiile dintre oameni este înrâurirea mamei. Nu cereți de la ea acțiuni sistematice: ea acționează mai mult din inspirație decât din calcul. Poate părea că procedează la întâmplare, însă lăsați-i în seamă educația copilului, și sentimentul mamei va ajunge la țintă mai sigur decât toate raționamentele tatălui – și ce schimbări minunate au loc uneori în copii sub înrâurirea mamei!

(Protoiereul Dimitrie Sokolov, Cum să educăm ortodox copilul. 300 de sfaturi înțelepte pentru părinți de la sfinți și mari duhovnici, trad. din lb. rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, București, 2011, pp. 58-59).

Preluat de pe doxologia.ro 

Cu gandul la Sofia

"Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng". Asa ne invata Sfantul Apostol Pavel in Epistola către Romani  12,5

Asa au facut parintii Sofiei ba chiar mult mai mult, pentru ca nu numai ca plangeau cu cei ce plang, ei insisi erau cei care sufereau. Anul trecut, 6 septembrie, Sofia, prunca lor de nici o saptamana, ii parasea dar ramanea in inimle lor si ale noastre. 

In octombrie, noi ne veseleam la dubla cununie si din spatele aparatului de fotografiat, parintii Sofiei erau alaturi de noi.Pentru ca suntem frati duhovnicesti, unii cu altii.Nu ne despart problemele lumesti cat ne unesc tristetile si bucuriile duhovnicesti. Mare minune!

Cu gandul la Sofia, care inseamna intelepciune, am pornit la scrierea acestui articol pe blogul nostru.

 

Si gandul mi-a zburat la Sfanta Mucenita Sofia si fiicele sale, Pistis, Elpis si Agapis care sunt praznuite pe 17 septembrie.  Pistis - credinta, Elpis - nadejde si Agapis - dragoste (in limba greaca)

Rasfoind calendarul bisericesc mi-am amintit de o alta femeie cu viata sfanta  Sfanta Cuvioasa Teodora din Alexandria. Mi-am amintit ca Teodor inseamna Darul lui Dumnezeu. 

Si Darul lui Dumnezeu m-a dus cu gandul la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Si Dansa m-a dus cu gandul la "cea dintai pacatoasa sunt eu", in loc sa incerc sa fiu dupa chipul si asemanarea Maicutei Domnului sau al Sfintelor Femei sau al mamelor, bunicilor si strabunicilor noastre.

Eu, cititorule, sunt o pacatoasa. Voi, sunteti oameni, fiecare cu tainele sale, stiute doar de Bunul Dumnezeu.

Fiind o pacatoasa, durerea nu avea cum sa ma ocoleasca. Traind printre oameni, bucuriile nu aveau cum sa imi lipseasca. Fiind o pacatoasa, multa vreme nu m-am putut bucura cu cei care se bucurau dar nu i-am judecat pe cei care puteau sa se bucure Si incet, incet, din eu, am devenit noi pentru ca eul meu are trup, suflet si minte si asa pacatoase cum sunt ele, am observat ca daca au cat de putina credinta, nadejde si dragoste, le este un pic mai bine.

In copilarie, acea vreme in care nu ma simteam o pacatoasa, in cartierul nostru, alte fete pareau a fi. Astazi acele fete sunt mame minunate, frumoase si la minte si la suflet si la trup. Au soti buni si familii frumoase si eu, o pacatoasa, ma uit cu jind la copiii lor, cand ii intalnesc in curtea bisericii. Dar in acelasi timp cu credinta, nadejde si dragoste. Si cu frica de Dumnezeu, de aceea nu mai vreau sa judec pe nimeni.

Daca si voi cititorilor va credeti pacatosi, inseamna ca sunteti pe calea cea buna. si indiferent de firea pe care o aveti,   Sfainta Cuvioasa Teodora din Alexandria, va va arata ca este posibil ca o pacatoasa sa primeasca iertare de la Dumnezeu. Daca nu aveti timp de citit, amintiti-va de talharul de pe cruce, care imediat ce si-a marturist vina cu durere in suflet, a primit fagaduinta ca va urca cu Hristos in Rai.

Luna septembrie este prima luna a anului bisericesc. La multi ani!

Pomenirea Parintilor Sfantului Ioan Botezatorul, Nasterea Maicii Domnului, Amintirea Parintilor Sfinti Drepti si dumnezeiesti Ioachim si Ana, Inaltarea Sfintei Cruci, Praznicul Zamislirii Sfantului Ioan Botezatorul, Pomenirea Sfantului Apostol  si Evanghelist Ioan, zile de dulce impletite cu zile de post, zile obisnuite in care sunt pomeniti multi alti Sfinti si Sfinte, care in viata de aici au fost casatoriti sau au trait in feciorie, impletite cu zile de sarbatoare. Toate aceste zile ne invata ceva: ca Dumnezeu vrea sa Il cunoastem, sa Il iubim, sa Ii cerem ajutorul atunci cand nu facem fata greutatilor, pentru el ne iubeste, fiind Creatorul omului. Nu e magician, nu e vrajitor. Are Minte, Cuvant si Duh Sfant. Nu are nimic rau dar tolereaza raul printre noi pentru ca raul la inceput a fost bun si il asteapta sa se schimbe in bine.

Luna septembrie da startul la iubire si toleranta, virtuti care se dobandesc la Sfantul Botez impreuna cu alte multe daruri, se pierd pe drumul vietii si se recapata in Biserica, prin Sfintele Taine. In Biserica invatam Cine este Dumnezeu, cat de mult ne iubeste Dumnezeu si cat de mult trebuie sa Il iubim si noi pe Dumnezeu. Si daca ajungem sa il iubim, ne este usor sa Il rugam cu un sincer Te rog!

Cand ne rugam pentru noi, sa ne rugam si pentru Sofia, Dumnezeu sa o odihneasca si sa ii fericeasca parintii, ajutandu-i sa aduca bucurie multa in jurul lor.

In acest an care a trecut am invatat ca intre noi si cei adormiti nu sta decat dragostea, care ne uneste. Slava Domnului!

Si am mai invatat ca daca ii pomenim cat mai des in rugaciune pe cei adormiti, nu le simtim lipsa si suntem convinsi ca nici ei nu ne duc dorul.

Toata saptamana este a noastra dar fiecare zi are randuiala ei. De luni pana vineri trudim, sambata ii pomenim pe cei care prin truda au invins si duminica ne bucuram impreuna la Sfanta Liturghie.Si ceea ce conteaza este ca simtim ca si Dumnezeu e fericit. 

In anul bisericesc trecut, ceea ce doar stiam, am simtit si noi. si nu ar fi fost corect sa tinem doar pentru noi.

Pentru ca asa cum v-am scris, cel dintai pacatos sunt eu, multumind lui Dumnezeu, ca m-a ajutat sa ma iert, gandul la Sofia m-a purtat si catre voi, cei care anul trecut ne-ati ajutat sa ne bucuram. Dumnezeu sa va rasplateasca pe fiecare, sa va sporeasca credinata, nadejdea si dragostea si sa va ierte daca simtiti ca aveti nevoie de iertare! Amin!

 

De la suflet la suflet

sursa foto: doxologia.ro

Anul trecut, Alexandru si Nicoleta Eugenia, cu toate ca purtau o mare durere proaspat intrata in suflet, au fost alaturi de bucuria noastra si ne-au daruit frumusetea amintirii prinsa in albumul de fotografii.

Astazi, la un an de la plecarea Sofiei, sufletele noastre se lipesc de sufletele lor, sperand ca durerea sa ii conduca spre bucurie.

Multumim celor care la ceas de rugaciune ne-au daruit aceste randuri:

Sigur în lumea asta mare

 Undeva, neștiut de nimeni,

 La ora aceasta din noapte,

 Cu lacrimă curată

 Un suflet plânge.

 Îngerul îi ia lacrima

 O urcă în Cer

 ȘI Domnul, Bucuros,

 “Buna Lacrimă!” zice.

 Pentru  Ea mai zămislește

 Un suflet.

 Pentru Lacrima de Părinte 

 Cu Suflet de Maică.

 Pe sufletul zămislit pentru Viață

 Îl acoperă cu Dragoste,

 Îl îmbrăca cu Trup

 Și apoi îl Învață 

 Cum trebuie să Crească

 Și cum să Trăiască.

 Din Vacanță în Vacanță,

 Într-o Secundă 

 Îl cheamă la El.

 Sigur în lumea asta mare

 Un suflet la această oră 

 Plânge.

 Un suflet  ajunge în pântecul

 Mamei.

 Un suflet este eliberat 

 Din muncă.

 Pentru Lacrima de Părinte 

 Cu suflet de Maică.

 Trei suflete,

 Un plans,

 O intrare, 

 O ieșire.  

 Un triumf al Vieții

 Ce minunăție!

 Ce răsplată!

 Ce fericire!

 Pentru Lacrima de Părinte 

 Cu suflet de Maică.

 Un suflet de Părinte, 

 Mamă sau 

 Tată sau

 Copil

 Asemenea cu 

 Măicuța Domnului.

Fotografia de mai sus insoteste acest text, preluat de pe doxologia.ro: 

“Rugăciunea leagă sufletul de suflet; îl face simțitor la suferință și durere. De nu e rugăciu­ne ori de-i puțină, n-ajungi la inima celui de lân­gă tine și nu i-o știi. Că numai rugăciunea te fa­ce în chip minunat văzător ai tainei lui. Departe de ai săi, Sfântul Serafim de Sarov în toată viața sa cu rugăciune primea înștiințare de la ei.

Iubește-i încă și te roagă și pentru cei plecați de aici, la Domnul. E un chip înalt al iubirii, ce n-așteaptă răsplată. Așa, întotdeauna și mult s-a rugat Părintele Serghie, ca toți ceilalți mari băr­bați duhovnicești.

Cât privește pe cei vii, după cum am mai spus, numai prin rugăciune putem ajunge la iubirea lor, lipsită de orice egoism, sădită în Dum­nezeu, lucrând prin El și pentru El, iar nu prin noi și pentru noi.

Pe scurt, Părintele Serghie spune că "rugăciu­nea e maică născătoare de multe odrasle ale iubirii".

(Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura Părintelui Serghie, Editura Sophia, pp. 99-100)